gabi DictionarDespre calatoriile in spatiul cosmic. De vorba cu Dumitru-Dorin Prunariuseptembrie 26, 2020Astronomie / Ecologie / Fizica / Interviuri / TehnologieDumitru-Dorin Prunariu este singurul cosmonaut român. A participat la misiunea Soiuz 40 (lansarea in spatiu a avut loc in data de 14 mai 1981) și a petrecut in 8 zile pe orbita. Este de profesie inginer aeronautic si a fost Președinte al Comitetului ONU pentru Explorarea Pașnică a Spațiului Extra-atmosferic (UN COPUOS), președinte al Asociației Exploratorilor Spațiului Cosmic (ASE), vice-președinte al Comitetului de Relații Internationale al Agenției Spatiale Europene (ESA). Pentru varianta podcast a acestui interviu click aici. 321Future: Atunci cand erati copil v-ati gandit ca o sa ajungeti cu adevarat in spatiu? Dumitru-Dorin Prunariu: Cand eram copil visam sa zbor cu avioane. Cosmosul era atunci prea indepartat pentru mine, pentru Romania, pentru a-mi trece macar prin cap faptul ca as putea ajunge in spatiul cosmic. Desigur, citisem romanele lui Jules Verne, De la Pamant la Luna, Ocolul Pamantului in 80 de zile, aveam o idee, mai mult de science-fiction, despre ce insemana alte planete, alte corpuri ceresti, dar niciodata nu m-am gandit ca eu voi avea posibilitatea sa ajung acolo. Dar mi-am dorit intotdeauna sa zbor, sa zbor cu avionul. 321Future: Si cum a afost parcursul acesta extraordinar pana acolo, sus? Dumitru-Dorin Prunariu: O, e mult de povestit… Cert este ca, dorindu-mi sa zbor si sa construiesc propriile mele avioane, am absolvit Facultatea de Inginerie Aeropatiala de la Bucuresti si am ajuns sa lucrez la o sectie de prototip la Intreprinderea de Constructii Aeronautice de la Brasov. Desigur, aviatia era deja foarte aproape, zburasem cu avionul in cadrul aeroclubului, stiam ce inseamna un avion sportiv, zburasem si cu avioane de transport. Parcursul, insa, mi l-a schimbat radical o oportunitate care a venit pe neasteptate. In timpul serviciului militar comandantul unitatii ne-a prezentat faptul ca Romania participa la un program cosmic, ca este implicata de mult timp in activitati spatiale si ca acum se cauta candidati cosmonauti. Eram in sala cam 30 de cursanti, toti ne-am uitat unul la altul, nu prea am inteles la inceput despre ce este vorba. Nici unul nu cred ca s-a gandit serios ca ar putea sa zboare in spatiul cosmic, dar ni s-a propuis ca, cei care doresc, sa mearga la Bucuresti sa faca o vizita medicala completa. Mi-am zis “de ce nu?”, ma gandeam ca sotia mea era in ultimul an la aceeasi facultate pe care o absolvisem si eu, in Bucuresti, si am zis ca am ocazia sa ma intalnesc cu sotia. Si uite asa, o intamplare, aflndu-ma la locul potrivit si in momentul potrivit, si ridicand mana, mi-a schimbat soarta. Sursa foto; wikipedia Au urmat vizitele medicale, am aflat mai multe despre cosmos, incepea deja sa ma pasioneze, era foarte incitant, la inceput nu stiam aproape nimic despre ce inseamna un zbor cosmic, ce inseamna tehnologia pentru zborul cosmic. In facultate invatasem lucrurile referitoare la avioane si zborul rachetei ca traiectorie si nu din punct de vedere al constructiei ei. Am aflat multe lucruri care m-au incitat si am mers mai departe, si, avand rezultate foarte bune, am fost ales sa reprezint Romania in spatiul cosmic. 321Future: E o poveste extraordinara! Si o sa va pun o intrebare primita de la cititiori: Ce situatie vi s-a intiparit mai bine in memorie si a fost mai extraordinara, ascensiunea pana in spatiu sau reintrarea in atmosfera? Dumitru-Dorin Prunariu: As putea spune ca este o intrebare retorica pentru ca, atunci cand efectuezi pentru prima data o astfel de expeditie, totul pare interesant si totul este inedit. Desigur, pare mai putin periculoasa lansarea, pentru ca atunci functioneaza motoare puternice, stii ca esti impins in sus, stii ca, orice se intampla, capsula de comanda poate fi ejectata si coboara cu parasuta pe Pamant. Dar la revenirea din spatiul cosmic ramane doar echipajul intr-o capsula mica, un clopot de 2m diametru si 2m inaltime, care trebuie sa treaca cu o viteza foarte mare prin atmosfera, sa franeze – suprasarcini mari – si la un moment dat trebuie sa se deschida o parasuta. Ei bine, mi-a dat prin cap, nu o data, faptul ca prima nava de tipul celei cu care zburam eu, Soiuz -Soiuz simplu, nemodificat – a esuat si s-a produs o catastrofa, prin nedeschiderea parasutei. Stiam, insa, ca acel sistem a fost revizuit, a fost restestat si totul trebuia sa mearga bine, dar, culmea!, si noi am avut o problema la aterizare. O problema mica, e adevarat, tot cu parasuta. S-a deschis mai tarziu decat trebuia, ceea ce a dat emotii foarte mari echipajului, noua, celor care eram inauntru – ne treceau niste traspiratii reci – dar si celor care urmareau zborul din centrul de comanda si care supravegheau fiecare secunda, toate datele care erau transmise, si care au amutit si ei pentru cateva secunde, in acel centru. Ii auzeam in casti, pentru ca aveam legatura duplex cu ei si, in momentul in care s a deschis parasuta, toata lumea a fost fericita, am rasuflat usuratisi noi si am asteptat doar impactul cu solul. Deci situatiile sunt tensionate si la lansare, si la aterizare. Experienta este unica, mai ales cand o faci in premiera. Colegul meu, Popov, mai zburase o data in spatiul cosmic, era la al doilea zbor. De asemeni, toate situatiile acestea speciale care pot aparea, esti pregatit sa le faci fata din punct de vedere tehnic dar emotional este cu totul diferit ceea ce traiesti in spatiul cosmic fata de ceea ce traiesti la simulator, acolo unde ai repetat de sute si sute de ori fiecare faza a zborului. Zborul cosmic real este cu totul altceva, iar emotiile traite acolo sunt de cu totul alta natura si intensitate decat cele pe care le poti incerca intr-un simulator. 321Future: Si pentru ca tot vorbim de emotie, iata o alta intrebare de la cititori: Care este senzatia cand privesti lumea din spatiu? Multi cosmonauti au povestit ca, vazand Pamantul din spatiu, au simtit ca li se schimba radical perspectiva asupra lumii si asupra vietii. Cum este acel moment in care vezi toata frumusetrea si toata fragilitatea planetei noastre, printr-un mic hublou, dintr-un habitaclu de metal care goneste cu o viteza nebuna prin spatiu.? Dumitru-Dorin Prunariu: Este adevarat cea ce spuneau colegii mei, noi toti suntem oameni, oameni obisnuiti cu o meserie neobisnuita, cu multe implicatii. Ca oameni, avem un anumit mod de a gandi, de a receptiona ceea ce se intampla in jurul nostru, si marea majoritate reactionam la fel. Faptul va vezi Pamantul de la inaltimi cosmice, ii vezi nu numai frumusetile dar si fragilitatea lui, vezi cat de tare este ranit de activitatile omului – defrisari, poluare, zone intregi afectate de incedii, inundatii – toate acestea te impresioneaza. Dar ceea ce te impresioneaza cel mai mult din spatiul cosmic este subtirimea atmosferei terestre. In atmosfera se desfasoara toate procesele vii, aici traim de cand ne nastem pana murim, aici traiesc plantele, insectele, animalele, tot ce este viata este legat de atmosfera. Ei bine, de acolo din spatiul cosmic o vezi atat de subtire, ca, daca ai compara pamantul cu un mar, grosimea atmosferei ar fi comparabila cu grosimea cojii marului. Si-ti dai seama ca toate procesele vii se petrec in acea atmosfera pe care o poluam, care este afectata, al carui strat de ozon este afectat, care este bombardata in permanenta de radiatii solare si le filtreaza in buna parte, pana cand radiatiile ajung jos pe pamant. De asemeni in ea intra mult praf cosmic, cateva sute de tone pe zi, meteoriti, asteroizi, se petrec multe alte lucruri nefavorabile. Si atunci, intr-un fel te sperii, te ingrijorezi foarte mult. Si te gandesti ca trebuie sa faci tot posibilul, in primul rand pentru a ajuta la constientizarea necesitatii de a o pastra curata, pentru noi, pentru generatiile viitoare, asupra necesitatii de a modifica o serie intreaga de procese care o polueaza. Si astfel, ajungi sa participi la multe activitati internationale inclusiv in cadrul Organizatioei Natiunilor Unite, unde problemele planetei sunt analizate la cel mai inalt nivel si de catre toate guvernele lumii. Desigur, masurile care se iau, se iau in timp si uneori acest timp este foarte lung. La nivelul unei organizatii ca ONU nimic nu se rezolva peste noapte, Uneori se produc dezbateri timp de ani de zile, pana se ajunge la o concluzie care sa fie unanim acceptata, sa se voteze si sa fie adoptata printr-o rezolutie ONU, care ulterior este obligatorie pentru toate statele membre. Deci faci tot ce poti, incerci sa rezolvi rapid anumite lucruri, dar esti si constient de faptul ca lucrurile importante se rezolva in timp. 321Future: In ultimul timp, dupa o perioada de relativa pauza, explorarile spatiale au revenit in atentia tuturor, acum au inceput sa se implice si companiile private. A fost si momentul oportun pentru lansarea mai multor misiuni catre Marte, din cauza apropierii dintre planeta noastra si Marte. Se vorbeste chiar, din ce in ce mai concret, de trimiterea unei misiuni cu echipaj uman pe Planeta Rosie, in viitorul apropiat. Cum vedeti evolutia explorarilor spatiale in urmatorii 20-30 de ani? Dumitru-Dorin Prunariu: Spatiul cosmic, fiind initial abordat de guverne, prin agentii guvernamentale, necesitand o investitie in infrastructura atat de costisitoare incat nici o firma privata nu si-o putea permite, a ajuns in faza in care, deja, produce, produce business, produce afaceri, deschide campul institutiilor private. Si uite asa a aparut un Elon Musk, a aparut un Jeff Bezos, si mai sunt si altii, care au transformat cosmosul intr-o afacere profitabila. Desigur, partea guvernamentala nu o va inlocui nimeni, zborurile de explorare, zborurile stiintifice, care nu aduc un beneficiu material imediat, vor fi facute in continuare de guverne. Noi suntem curiosi, noi trebuie sa stim ce se afla in Univers, pentru a ne cunoaste mai realist propria istorie si a sti ce ne asteapta in viitor. De asemeni, vrem sa stim cum evolueaza Universul si trebuie sa trimitem pentru aceasta observatoare astronomice departe, in spatiul cosmic, pentru ca numai de acolo putem vedea ce se intampla mult mai departe, neperturbati de atmosfera terestra, de praful din atmosfera sau de mediul plin de radiatii electromagnetice din jurul Pamantului. Acolo unde este vorba de afaceri, acolo unde este vorba de a construi tehnologie pentru a o vinde sau inchiria, acolo unde se castiga miliarde din acest domeniu, normal ca apar oameni de afaceri, intreprinzatori hotarati, care se vede ca au succes. Afacerile acestea private se vor dezvolta in continuare, se va dezvolta si turismul cosmic. Oamenii doresc sa zboare in regim privat in spatiul cosmic, sa admire Pamantul de la inaltimi cosmice. Este greu, deocamdata, de realizat astfel de lucruri, pana acum le-au realizat doar rusii, cu concursul unei firme americane care selectioneaza oameni de afaceri care doresc sa zboare in Cosmos. Astfel au produs un numar de turisti cosmici care si-au platit cu zeci milioane de dolari zborul privat in spatiu. Primul dintre ei a fost, in 2001, Denis Tito, un miliardar american. Dar acest lucru, efectual la bordul Statiei Spatiale Internationale, care este o statie construita de guverne, in principal, perturba intr-un fel activitatea oficiala, activitatea planificata la bordul ei. Si atunci, in mod sigur, vor exista si statii orbitale private care sa ofere confortul necesar, asemanator unui hotel, dar in conditiile deosebite ale imponderabilitatii din spatiul cosmic, si nave care sa duca oamenii in spatiu, la bordul unei astfel de statii orbitale. Sursa foto: space.com Exista o firma americana Bigelow care promoveaza si construieste structuri gonflabile. O statie orbitala va fi trimisa pliata in spatiul cosmic si umflata cu ajutorul unor butelii de aer, apoi in interiorul ei toate echipamentele vor regenera permanent aerul, vor asigura toate serviciile, inclusiv cele de toaleta, si tot ce este nevoie pentru a te simti confortabil. Sa nu uitam ca Elon Musk a semnat deja un contract cu un miliardar japonez, ca, prin 2023, sa il trimita cu o nava spatiala gigant, Starship, pe care o cosntruieste acum, in jurul Lunii, impreuna cu artisti care sa fie inspirati de spatiul cosmic si sa produca arta in acest domeniu. Deci inceputul este deja facut, trebuie continuat si trebuie dus la alta scara Sursa foto: space.com 321Future: Suna ca in povestile SF pe care le citeam in copilarie… Avand in vedere toata efervescenta aceasta de proiecte spatiale, cei care sunt acum copii au sansa de a participa la un moment dat, chiar in mod direct, la aceasta aventura. Poate vor deveni chiar astronauti, sau vor participa la dezvoltarea tehnologiilor care vor duce oamenii in spatiu. Ce sfaturi ati da tuturor copiilor, dar mai ales celor care viseaza sa devina exploratori spatiali? Dumitru-Dorin Prunariu: In primul rand sa nu inceteze nicodata sa viseze: Visul este un motor foarte important in devenirea fiecaruia dintre ei. Pentru multi visele se transforma in realitate. Visele se constituie intr-o motivatie si intr-o determinare de a aborda acel domeniu de activitate. Este nevoie de oameni cu pregatiore stiintifica, este adevarat. In momentul de fata se insista foarte mult, nu numai in Europa dar si in alte state, sa nu mai spun de Statele Unite, pe stiinte, tehnologie, matematica, inginerie. Aceste lucruri se invata, perseverent, nu avem nevoie numai de economisti, de juristi, de oameni care sa se ocupe de natura, avem nevoie si de productie, productie industriala intr-un domeniu foarte promitator pentru viitor. Desigur, multi vor dori sa devina astronauti dar multi dintre ei vor ajunge doar sa lucreze in acest domeniu de activitate si-si vor descoperi noi talente, talentul de a elabora programe stiintifice, de a le planifica, de a construi aparatura pentru ele. Iar un alt coleg de-al lor, care va avea toate calitatile necesare, va fi selectionat pentru a fi cosmonaut si va duce toate aceste experimente si tehnologii in spatiul cosmic. Cosmosul nu inseamna numai a ajunge, ca persoana fizica, in spatiul cosmic. Pana acum au zburat in cosmos 570 de oameni din intreaga lume, incepand cu Iuri Gagarin in 1961. Dar in jurul lor sunt sute de mii de oameni care produc tehnologie, care o intretin, care dezvolta echipamente, aparatura, care se ocupa de planificarea zborurilor cosmice – care aduc racheta pe rampa, ca sa spun asa – care se ocupa de functionarea impecabila a tuturor sistemelor, si care sunt cei care trimit oameni in spatiul cosmic. Asa ca mesajul meu este: E bine sa ajungeti acolo, iar de acolo, daca sansa va va surade, veti fi selectionati sa deveniti si cosmonauti! 321Future: E un mesaj foarte frumos si va multumesc mult!... 23 septembrie 1846: confirmarea existentei planetei Neptunseptembrie 23, 2020Astronomie / CalendarIstoria cautarilor celei de-a 8-a planete din sistemul solar incepe cu Galileo Galilei care observase deja, in 1613, o “stea” care isi schimba pozitia, in mod ciudat. Existenta acestei planete, situate dincolo de Uranus a fos prezisa si pozitia sa a fost calculata de mai multi astronomi, dand nastere chiar la o disputa stiintifica pentru intaietate. Astronomul francez Urbain Le Verrier facuse calcule complicate bazate pe anomaliile orbitei planetei Uranus, impartasindu-le cu colegii din lumea stiintifica. In acelasi timp matematicianul englez John Couch Adams ajunsese la aceleasi concluzii, pe care le comunicase doar colegilor de la Cambrigdge. Astronomul german Johann Gottfried Galle a stiut, deci ,exact unde trebuie sa indrepte telescopul si astfel a reusit sa confirme vizual existenta planetei Neptun, in data de 23 septembrie 1846. Este remarcabil ca devierea fata de pozitia calculata a fopst mai mica de 1°. A 8-a planeta de la soare este un gigant gazos a carui compozitie este asemanatoare cu planeta alaturata, Uranus, adica o combinatie de hidrogen, heliu, dar si compusi precum apa sau metanul. De altfel prezenta metanului este cea responsabila de frumoasa culoare albastra a suprafetei. In interioul planetei se presupune ca este o aglomerare de roci si gheata, Atmosfera lui Neptun este destul de agitata, aici se estimeaza ca vantul ajunge la cea mai mare viteza din sistemul solar adica 2100km/h. Neptun are si un sistem de două inele care insa sunt fragmentate si dificil de observat, existenta lor fiind sugerata inca din 1968 si confirmata deVoyager 2. Penrtu fotografii uimitoare cu planeta Neptun, consultati site-ul NASA.... Despre fizica cuantica. De vorba cu Catalina Curceanuseptembrie 20, 2020Fizica / Interviuri / TehnologieCătălina Curceanu este cercetătoare în domeniul fizicii nucleare la Laboratori Nazionali di Frascati din Italia. A fost premiata la Gala 100 pentru Centenar de la Roma si decorata de Președinţia României cu Ordinul “Meritul Cultural” în grad de Cavaler. In 2017 a primit Emmy Noether Distinction for Women in Physics de la European Physical Society. Un articol publicat recent in revista Nature Physics, despre concluziile unui experiment efectuat impreuna cu echipa, pune sub semnul intrebarii una din teoriile fizicii moderne. Cătălina Curceanu are o activitate importanta in popularizarea stiintei, In 2013 a publicat in Italia cartea Dai Buchi Neri all’adroterapia. Un Viaggio nella Fisca Moderna (De la Gaurile Negre la terapia cu hadroni, o calatorie prin fizica moderna). A fost invitata la mai multe conferinte si TEDx-uri (Cluj, Brasov) si publica frecvente articole stiintifice si de actualitate pe Scientia.ro. Pentru varianta podcast a acestui interviu click aici. 321Future: Cum ati ales fizica? Atunci cand erati eleva va gandeati ca veti avea o cariera in fizica? Cătălina Curceanu: Da. Am fost dintotdeauna convinsa, am crezut foarte mult in mine, si datorita faptului ca si parintii au crezut in mine si m-au incurajat. Am avut mare incredere in mine, in fortele mele, am fost un copil curios, care punea intrebari in continuu – ce e aia, cum e aia, cum functioneaza – si am citit foarte, foarte multe carti, mi-a placut si in continuare imi place sa citesc. Am descoperit, in momentul in care am mers la scoala, frumusetea stiintei, matematica, fizica, si mi-a fost clar ca stiinta este cea care are capacitatea sa raspunda la intrebarile pe care mi le puneam si le puneam celor din jur, ca este cel mai bun instrument pentru a raspunde la intrebarile despre Univers, care erau cele care imi suscitau cea mai mare curiozitate. Am hotarat, de cand am avut capacitatea de a lua o decizie, sa studiez stiinta, si, dintre stiinte, fizica este cea care raspunde cel mai bine la intrebarile legate de legile fundamentale ale naturii si ale Universului. Deci alegerea a fost foarte directa, foarte usoara, avand aceste curiozitati. 321Future: Stiu ca acum lucrati in Italia, puteti sa-mi spuneti mai multe despre cum ati ajuns acolo, ce proiecte aveti, si mai ales de ce ati ales aceasta parte inefabila a fizicii, fizica cuantica. Cătălina Curceanu: Eu am studiat fizica la Universitatea din Bucuresti, am terminat facultatea in 1989, anul Revolutiei si am ajuns in Italia cam la vreo doi ani dupa ce am terminat facultatea. Interesul meu in acel moment era deja foarte bine orientat catre fizica experimentala. Cand am ajuns in Italia, la Frascatti, langa Roma, la Laboratori Nationali di Frascati, al Institutului National de Fizica Nucleara italian, care este cel mai mare institut de cercetare pentru fizica fundamentala din Italia si unul dintre cele mai importante din Europa, nu mi-am imaginat ca o sa raman aici atatia ani. Am venit cu o bursa de studiu, la momentul respectiv eram implicata in niste experimente la CERN*, la Geneva, care studiau o forma exotica a materiei nucleare. INFN Frascati. Sursa foto; https://home.infn.it/ La putina vreme dupa ce am ajuns aici am fost implicata in experimente la un nou accelerator care era in constructie aici la Frascati, se numeste colider, este un accelerator in cadrul caruia se ciocnesc particule cu antiparticule si se genereaza noi particule, folosind acea relatie a lui Einstein, de transformare a energiei in materie. Si am inceput sa studiem, din punctul de vedere al fizicii nucleare, aceasta noua forma de materie care contine un quark deosebit, quarkul straniu. Ulterior, prin 2005, am prezentat un proiect de cercetare intr-un domeniu total diferit de fizica nucleara – total diferit poate nu este termenul potrivit, pentru ca fizica cuantica, despre care este vorba, este la baza intregii fizici moderne – diferit ca tehnologie si metode de studiu, un proiect de studiu al principiilor fundamentale din fizica cuantica. Acesta se desfasoara intr-un laborator subteran, aflat sub muntele Gran Sasso si la ora actuala avem a doua generatie de experimente care studiaza eventuale limite de validitate ale fizicii cuantice. Acest laborator este unul dintre cele mai mari si importante laboratoare din lume pentru studiul unor procese deosebite, printre care materia intunecata, neutrinii, dar si partea de fizica cuantica, in care grupul meu este un grup lider la nivel mondial. Deci acum am o pozitie permanenta aici la Frascatti, am propriul meu grup de cercetare din care fac parte aproximativ 20 de persoane, italieni, romani, dar si persoane care provin din alte tari. Efectuam experimente in doua domenii complementare, fizica nucleara si fizica cuantica. 321Future: Suna foarte exotic, mai ales partea experimentala, pentru ca ne imaginam ca aceasta fizica tine de ecuatii, de multa matematica, de niste desene stranii… Partea experimentala mi se pare extraordinara! Imi puteti da exemple despre aceste experimente fascinante, atat de departe de simtul comun? Cătălina Curceanu: E expresia potrivita “simtul comun”, uitandu-ne in jur avem impresia ca intelegem cum se comporta natura, credem ca ceea ce vedem in jurul nostru ar fi valabil la orice scara, la orice dimensiune. S-a demonstrat insa ca nu este asa, la nivelul atomilor, al particulelor subatomice, legile fizicii, cele de la nivelul macroscopic, nu mai sunt valabile. Exista comportamente deosebite in aceasta lume care sunt descrise de fizica cuantica, o serie de comportamente bizare care sunt foarte bine cunoscute din punct de vedere matematic, prin ecuatii cum ar fi ecuatia lui Scroedinger sau ecuatia lui Dirac (daca vrem sa tinem cont si de relativitate). Nu exista probleme matematice, ceea ce e mai greu de inteles, si acolo facem inca experimente sau se dezvolta inca filozofia stiintei, sunt acele comportamente cum ar fi suprapunerea de stari – faptul ca un electron se poate gasi in mai multe pozitii simultan, atata vreme cat nu-l masuram, nu-l observam. Atunci cand il observam – este ceea ce este descris prin paradoxul pisicii lui Scroedinger – starea sistemului colapseaza si aceasta suprapunere de stari dispare si, mai mult sau mai putin instantaneu, se izoleaza doar una dintre stari. Este o problema bine cunoscuta in fizica cuantica, se numeste problema masuratorii si are o serie intreaga de posibile solutii. Una dintre acestea, cea asupra careia lucram noi acum, la Gran Sasso, este ca ideea ca mecanica cuantica actuala nu ar fi teoria finala, ci ar exista o alta teorie, care nu stim cum arata si care ar modifica mecanica cuantica, in acelasi mod in care relativitatea lui Einstein a modificat fizica clasica. Noi incercam sa gasim semnale, un anumit fel de radiatie care ar fi emisa daca mecanica cuantica ar trebui intr-adevar sa fie modificata. Un alt comportament interesant care este deja folosit la ora actuala in fizica moderna este acel quantum entaglement, faptul ca daca doua particule se nasc impreuna sau interactioneaza, ele raman legate una fata de cealalta atat timp cat nu interactioneaza cu alte particule din jurul lor. Oricat de departate ar fi, daca modifici una din particule, cealalta isi modifica starea instantaneu, in functie de ceea ce i s-a intamplat primei particule. Aceasta proprietate, entanglement, este una dintre cele mai bizare proprietati ale mecanicii cuantice dar este si o resursa pentru tehnologiile prezente, si mai ales tehnologiile din viitor. 321Future: Chiar citisem ca se incearca explicarea anumitor lucruri din natura prin aceste proprietati ale mecanicii cuantice, cum ar fi orientarea pasarilor in zbor sau chiar simtul mirosului… Cătălina Curceanu: Da, se pare ca proprietati cuantice cum ar fi suprapunerea de stari ar explica o serie de procese biologice, si din acest punct de vedere suntem inca la inceput. Este vorba de orientarea pasarilor, simtul mirosului, inclusiv fotosinteza, faptul ca aceast proces este extrem de eficient, plus cine stie cate alte proprietati care ar sta la baza biologiei si chiar la baza vietii, la urma urmei. 321Future: Practic acum deschidem un nou capitol in cunoasterea vietii… Cătălina Curceanu: Exista teorii mai mult sau mai putin bizare, mai mult sau mai putin exotice care sustin ca mecanica cuantica ar fi avut, si are un rol, in dezvoltarea, aparitia vietii, inclusiv in anumite proprietati ale constiintei, fara a intra in explicatii prea bizare… Deci ar putea avea un rol in procesele legate de viata. 321Future: Este absolut facinant. Dar, de cele mai multe ori, cand ne gandim la aplicatii ale mecanicii cuantice, ne gandim la computerele cuantice. Unii spun ca va mai dura destul de mult, sau poate chiar e o idee care nu se va putea concretiza niciodata, altii spun, dimpotriva, ca ne apropiem cu pasi mari de momentul in care computerele cuantice vor deveni o realitate, vor deveni folosibile, practic. Chiar stiu ca s-a atins deja acea suprematie cuantica, momentul in care un computer cuantic a rezolvat o serie de ecuatii, de probleme, cu o viteza cu mult mai mare decat cel mai puternic computer clasic. Pana la urma, ce sunt computerele cuantice, trebuie sa le asteptam sau sa ne temem de ele? Cătălina Curceanu: Sunt computere care au la baza propietatile cuantice prin excelenta, suprapunerea de stari si quantum entanglement. Ele functioneaza pe principii total diferite fata de computerele actuale, care la randul lor, chiar daca au la baza fizica cuantica, o au in mod indirect – faptul ca nivelele de energie in siliciu sunt explicate prin mecanica cuantica – ele functioneaza simplu, prin modul in care curentul electric trece sau nu trece prin circuit, transformand orice operatie a noastra dintr-un limbaj pe care noi il intelegem intr-un cod binar: 0 = curentul trece, 1 = curentul nu trece. Un computer cuantic are un principiu diferit, foloseste nu atat curent electric si circuite prin care curentul trece sau nu trece, ci sisteme fizice care se gasesc intr-o suprapunere de stari, exact proprietatea cuantica de care vorbeam mai inainte, adica un sistem care se gaseste simultan si la dreapta si la stanga, ca sa dam un exemplu. 321Future: Sunt acele computere cu inele cuantice in care curentul circula in ambele directii, simultan… Cătălina Curceanu: Exact. Mai sunt si alte sisteme care se bazeaza pe spin, dar acesta ar fi un exemplu in care curentul circula la dreapta si la stanga in acelasi timp. In suprapunerea de stari, in locul bitului care ar avea valorile 0 sau 1 ai un sistem care are valorile 0 si 1 simultan, deci poti amplifica enorm puterea de calcul, in functie de numarul de qbiti. Cu cat acest numar este mai mare, cu atat puterea de calcul creste, in mod exponential, fata de un computer clasic. Spus asa, pare ceva cu totul extraordinar si parca maine, deja, am putea sa ne cumparam cu totii computere cuantice. Dar exista o serie de probleme legate de construirea unor computere cuantice performante, unele tin de principiu, altele tin de tehnica si tehnologie. Cele care tin de principiu sunt intrebari precum “Este mecanica cuantica valabila la orice scala? Ne putem imagina un computer cuantic cu un numar nelimitat de qbiti?” Este ceea ce noi studiem, de exemplu, la Gran Sasso, eventuale limite ale validitatii mecanicii cuantice. Pe de alta parte, la ora actuala, algoritmele de comunicare cu qbitii cuantici nu sunt inca dezvoltate la fel de bine ca cele pentru computerele clasice. Deci computerele cuantice sunt mult mai puternice decat cele clasice, dar acest lucru nu se aplica, in prezent, la orice operatie ci doar la anumite operatii, si anumite algoritme. Cei care vor sa programeze, in viitor, computere cuantice trebuie sa stie ca modul lor de programare nu are nimic de-a face cu limbajele actuale de programare, cum ar fi Java sau C++, sunt coduri complet diferite, pe care inca nu stim sa le scriem pentru orice fel de operatiune. Sycamore, computerul cunatic Google.Sursa foto:futurity.org La ora actuala au fost construite computere cuantice cu zeci, poate chiar sute de qbiti. Printre acestea se numara si Sycamore, computerul de la Google care a realizat pentru prima data suprematia cuantica, ceea ce inseamna ca un computer cuantic a realizat o operatiune (chiar daca in acel caz era vorba de o operatiune obscura, care nu avea nici un fel de utilitate practica) intr-un timp mult mai scurt (in acest caz era vorba de 2 minute) decat timpul necesar celui mai puternic computer clasic pentru a rezolva aceeasi operatiune. La inceput se spunea ca ar fi fost vorba de 10.000 de ani, ulterior a apârut un articol in care se recalcula acest timp la 2.5 zile. In orice caz, am facut deja primii pasi spre suprematia cuantica. Eu cred ca aceste computere cuantice, si nu doar ele, pentru ca ele sunt doar o parte din aceasta tehnologie, cealalta parte este legata de comunicare – asa numita quantum encryption (protocoale sigure de comunicare intre banci, operatiuni efectuate in secret) – deci eu cred ca momentul in care vom folosi aceasta tehnologie se apropie. Poate nu vom cumpara computere cuantice din magazin peste un an, dar nu am nici cel mai mic dubiu ca tehnologia cuantica, atat sub forma computerelor cuantice cat a si algoritmele de comunicare, si cine stie inca ce altfel de aplicatii, va fi cu noi in viitor. 321Future: Pentru ca toata lumea sa inteleaga, trebuie sa precizam ca rezultatul unui computer cuantic este mai degraba probabilistic, adica el nu poate calcula chiar orice si rezultatul calculelor este un anumit grad de probabilitate Cătălina Curceanu: Exact! 321Future: Din aceasta cauza ele sunt folosite la decriptare si apare o problema in societate, pentru ca aceste computere vor decripta cu o viteza fantastica, deci vom avea nevoie de noi metode de criptare. Cătălina Curceanu: La asta ma refeream cand spuneam ca algoritmul de scris programe pentru un computer cuantic este total diferit fata de cel al unui computer clasic, iar la ora actuala nu avem aceste coduri de criptare si decriptare inca stabilite, cu protocoale standard, samd. Insa este clar ca puterea unui computer cuantic, pentru anumite operatiuni, este cu mult mai mare decat a unui computer clasic. Este motivul pentru care in tehnologiile cuantice nu investesc numai institutele de cercetare, tehnologica sau fundamentala, ci si militarii. 321Future: Mai ales ca aplicatiile pot fi extrem de vaste, din cate am inteles se estimeaza ca un computer cu 300 de qbioti va avea o putere de calcul mai mare decat numarul tuturor atomilor din Univers. Deci la un moment dat, peste un numar de ani, am putea simula universuri intregi. Cătălina Curceanu: Da, dar am putea simula ceea ce credem noi ca este Universul, sa nu uitam ca Universul are 96% materie si energie intunecata… 321Future: Un alt lucru fascinant asupra caruia lucrati… Cătălina Curceanu: Lucram in mod indirect, da! 321Future: Va multumesc foarte mult, cred ca ceea ce faceti este o munca fantastica si mai cred ca lumea ar trebui sa stie ca lucrurile acestea chiar se pot realiza. Noua ni se pare ceva extrem de exotic si probabil ca multi tineri de acum isi spun “Nu o sa ajung eu sa lucrez in fizica cuantica!” dar se poate ajunge, nu? Cătălina Curceanu: Absolut, si tocmai de aceea as vrea sa le adresez un mesaj tinerilor, legat de tehnologiile viitorului, dintre care tehnologia cuantica este una dintre cele mai interesante. Exista in lumea viitorului o serie intreaga de posibilitati pentru tineri, care ar putea sa-i impinga spre a studia stiinta si noile tehnologii, pentru un viitor in care participarea lor este mai activa si ei se implica direct in numar mai mare, nu sunt doar utilizatori total ignoranti ai acestor tehnologii. Atunci cand stii ai mai multa putere. Cunoasterea este putere, putere de a folosi, putere de a transforma, putere de a inventa noi si noi lucruri sau utilizari noi ale unor tehnologii pe care le cunoastem. Legat de computerele cuantice acestea pot fi utilizate intr-o serie intreaga de domenii, de la simularea unor lumi virtuale pana la cunoasterea Universului, sau a creierului, sau, de ce nu, identificarea unor modalitati in care un virus interactioneaza cu organismul pentru a gasi medicamente sau tratamente mult mai rapid, un lucru extrem de important intr-o societate care se poate confrunta cu noi amenintari. Tehnologiile viitoprului pot fi folosite, deci, inclusiv in acest domeniu. Exista oportunitati incredibile pentru viitor, pentru cine are sete de cunoastere, curiozitate si dorinta de a aplica aceste cunostinte despre lume, societate si Univers. *CERN: Consiliul European pentru Cercetare Nucleară, organizație europeană de cercetare științifică, care operează cel mai mare laborator din lume pentru cercetarea particulelor elementare. Laboratorul este situat la câțiva kilometri nord-vest de Geneva, la granița dintre Elveția și Franța. Funcția primară a complexului CERN este de a furniza acceleratoare de particule elementare și alte tipuri de infrastructuri necesare fizicii particulelor de energii înalte. La CERN au fost realizate numeroase experimente de diferite tipuri, implicând colaborarea internațională. (wikipedia)... Stiinta, tehnica, viitor. De vorba cu Alexandru Mironovseptembrie 13, 2020Digital / Ecologie / Podcast / TehnologieE o dimineata de sambata cu mult soare si vant taricel, de inceput de toamna. Am parcat masina pe un drum de camp, in lanul de porumb, am trimis copiii, impreuna cu tatal lor, pe pajistea dintre lanuri, sa inalte zmeie (ramasesera in portbagaj din vacanta). Porumbul uscat fosneste in vant, undeva, departe, se aude un tractor, poate o combina. Masinile suiera pe drumul national, la vreo 100 de metri. Ne-am oprit undeva pe langa Slobozia, in drum spre bunica, vrem sa o mai vedem o data, sa-i mai vada pe copii, inainte de a incepe scoala. In anul acesta, al pandemiei covid, nu stim cand vom putea sa o mai revedem in siguranta. De ceva timp ma stradui sa obtin un interviu cu Alexandru Mironov si ieri s-au aliniat planetele. Am vorbit un pic la telefon si mi-a spus simplu: -Maine dimineata am un pic de timp, suna-ma… -Voi fi pe drum, trebuie sa mergem la… -Nu-i nimic, suna-ma de pe drum. Inregistrarea pe care o veti asculta este facuta cu telefonul meu, in timp ce apelul telefonic trece prin sistemul de sunet al masinii. Calitatea sunetului nu este grozava, deci, uneori se aude si vantul. La un moment dat, spre sfarsit, un tractor, din acelea cu o mare seceratoare in fata, a venit fix pe drumul pe care stationam, implacabil, amenintator, si a trebuit sa mutam urgent masina. Asadar nu e cel mai bun sunet. Dar cred ca este unul dintre cele mai frumoase interviuri realizate de mine. Si asta pentru ca domnul Mironov vorbeste cu acea bucurie senina, aproape copilareasca, despre lucruri serioase si complicate, despre lucruri indepartate in timp si spatiu, despre trecut si despre viitor. Pasiunea, dragostea pentru cunoastere, transpare din fiecare fraza. Va invit sa-l ascultati.... Metoda investigatieiaugust 21, 2020Fizica / InterviuriDiscutie cu Cristian Hatu Cristian Hatu a studiat Geofizica și Filosofia la Universitatea din București și și-a continuat studiile la Universitatea Ludwig Maximilian din Munchen. Este membru fondator și președinte al Centrului de Evaluare și Analize Educaționale (CEAE), Programul „Fizica Altfel“, demarat în 2011, a dus la schimbarea curriculei pentru gimnaziu şi la formarea a peste 2500 de profesori de fizică. Succesul acestui program a dus la extinderea acestuia și la alte arii curriculare, precum chimia. 321Future: Ce este metoda investigației și care sunt avantajele ei ? Cristian Hatu: Metoda investigației ține de o categorie puțin mai largă de metode, numite metode inductive. Metodele inductive se opun metodelor folosite până acum 10-20 de ani în destule țări din lume, chiar în tări cu sisteme educaționale destul de performante. In cazul metodelor deductive elevul era un înregistrator de informații, profesorul era în fața elevilor și le transmitea cunoașterea despre o zonă sau alta a realității, despre un domeniu sau altul, și, de multe ori, elevii doar își notau în caiete ceea ce le spunea profesorul. Deci era vorba, preponderent, de un transfer de cunoaștere. In metodele inductive elevul nu mai are un rol pasiv, ca înainte, ci un rol activ în a-și spori cunoașterea, înțelegerea despre lumea din jur. Daca ne referim la științele exacte, sau la științele naturii, elevul trebuie să înțeleagă diferite fenomene din jurul lui, ca sunt fenomene fizice, chimice sau din lumea vie. In metodele clasice, cele deductive, profesorul se interpunea între elev și realitate și ii spunea: “Uite, din zona asta a realitătii trebuie să înțelegi acest lucru, din zona cealaltă trebuie să înțelegi asta”, Acum, cu metodele inductive, profesorul face un pas în spate și il lasă pe elev să-și puna capul la contribuție atunci cand i se arata un fenomen sau o zona a realitatii, și el trebuie să-și explice ce e cu acel fenomen. Deci trebuie să reia, la scară mică, ceea ce a făcut cercetătorul respectiv atunci când reușit să vină cu o explicație a acelui fenomen, sau când a reușit sa determine relațiile cauzele din spatele unui fenomen, și chiar sa vină cu un formalism matematic. De ce s-a schimbat paradigma acum 10-20 de ani, in destul de multe țări, de ce s-a făcut aceasta trecere de la metode deductive la metode inductive? Pentru că e nevoie, intr-o măsură mult mai mare, ca viitorii adulti să poată gândi structurat, să poata gândi autonom, să poată procesa situații noi pe care le au în fața lor și să vină cu soluții bune. Pentru ca sunt tot mai putine joburi în care avem de-a face cu munci rutiniere, cu munci repetitive. Si datorita automatizării, care a inceput acum cateva zeci de ani, o să mai fie încă un val de schimbări în zona economică, datorită introducerii inteligentei artifciale. Pe de altă parte, dinamica economică este tot mai mare, apar ramuri noi, apar domenii noi, altele dispar, apar meserii noi. Cei care sunt acum elevi vor trebui să se adapteze la acest mediu economic, vor trebui să fie capabili să-și formeze alte specializări. Acest mod de a face școală, în care îi inveti pe elevi să gândească cu mintea lor, să gestioneze situații complexe, să poată lucra autonom și să învețe să învețe, îi va ajuta mai târziu să își poată forma, mult mai rapid, alte specializari. 321Future: E o evoluție oarecum firească, pentru că acum, să zicem, 50 de ani, sau 70 de ani, informația era în manual, era unul din puținele locuri unde se gasea acea informație, profesorul, practic, traducea informația searbădă din manual într-o lecție pe ințelesul copiilor. Acum informația este peste tot, elevii invață mult mai multe în școală decât învățau acum 70 de ani. Deci ei au nevoie de această înțelegere, de a învăța cum să învețe, pentru a putea gestiona informațiile complexe. Cristian Hatu: De fapt s-a constatat în ultima vreme că nu este importantă neaparat informația, cât ințelegerea acelei informații. Ne întâlnim cu diferiți oameni care au terminat școala acum 10-15 ani și povestim despre ce facem.. - Ce interesant, știi că, de fapt, eu nu am înțeles mare lucru din fizica și chimie! - Ok, și ce note ai avut? - Am avut 9 si 10, cel puțin, în gimnaziu. - Cum era posibil să ai 9 și 10, dacă nu ai înțeles mare lucru? - Păi, invățam pe dinafară ce ne preda profesorul, partea de teorie, învătam algoritmii de rezolvare a problemelor, fară să ințeleg mare lucru din ce e in spate… Si dacă îi intrebam ce ințeleg dintr-un anume fenomen, nu mai erau in stare să dea o explicație, la un nivel minimal. Pentru că, de fapt, fusese o asimilare de informație neînsoțită de înțelegere. Iar aceste metode inductive îi ajută pe elevi să devină cât mai pricepuți în a înțelege cum funcționează realitatea, și să o facă autonom. Pentru că, dupa ce iese elevul din clasă, după ce se termina ora sau ziua de scoală, profesorul nu mai este lângă elev, să îi dea explicatia fenomenelor, el trebuie să fie in stare să ajungă la explicatia respectivă. După ce termină scoala, el se va intalni cu tot felul de procese sau fenomene și profesorii nu vor mai fi acolo, să îi ofere pe tavă explicatiile. Dar asta se poate vedea nu numai în ce fac oamenii in zona economică, în jobul pe care îl au, se poate vedea și în viata personală, cum si-o construiesc, se poate vedea în ce masură ei pot fi manipulati, în ce masură sunt vulnerabili la fake news. Pot fi o multime de consecințe nefaste ale faptului că ei nu sunt obisnuiti să gândească cu mintea lor, sa capete putere de discernamânt, să aibă gândire critică. 321Future: Intr-o discutie cu Nansi Lungu, el spunea că lucrurile care i se par cele mai importante în învățare sunt înțelegerea, motivația și autonomia. Se pare ca această metodă răspunde la toate aceste trei deziderate. înțelegerea vine direct de la copil, motivația este dată de faptul că poate avansa învățănd ceva cu mintea lui … Cristian Hatu: Motivația poate să vină și din bucuria că el poate singur să înțeleagă cum functionează lumea din jur. Mulți profesori ne spun că elevii au această reactie: “Interesant, lumea din jurul nostru are o logică, și logica asta o putem întelege singuri!”. Ei sunt fascinati de această chestiune. 321Future: Am înțeles că această metodă se aplică deja de câțiva ani și chiar voiam să vă întreb despre consecinte, cum a modificat experiența de învățare și chiar și rezultatele elevilor? Cristian Hatu: Acum câtiva ani am facut un studiu de impact în care am măsurat dacă se poate observa un progres la elevi dacă se aplică aceasta metoda și am văzut că produce un salt de 18% in valoare absolută. Asta era la inceputul proiectului, dar de atunci s-au mai facut progrese, pe multe planuri, inclusiv recomandari pentru profesori, ce să facă la oră, fise de lucru, au fost gândite zeci de experimente cu material la îndemanâ. Programa de gimnaziu s-a schimbat exact in directia aceasta, acum programa de gimnaziu la fizicâ arată exact că în tările cu sisteme educationale performante, Germania, Danemarca, Estonia… Este un lucru destul de putin cunoscut in spatiul public. Dincolo de aceste evaluări cantitative, profesorii ne spun că reapare curiozitatea elevilor, dupa câteva săptămâni de folosire a acestei metode majoritatea elevilor sunt ochi și urechi in timpul orelor. De multe ori vine pauza și parcă nu s-ar mai da dusi din clasă, merg după profesori în pauză și le pun o multime de intrebări, e subiectul care se discuta în pauze cu colegi de la alte clase. Povestesc intre ei ce intrebări au pus, ce experimente au mai făcut, ce au descoperit singuri, cu mintea lor. Elevii înțeleg semnificativ mai bine temele discutate, povestesc acasă. Multi părinti spun că doar asta povestesc copiii când ajung acasă, ce se intamplă la fizică. De prin clasa a III-a sau a IV-a nu mai povesteau nimic, trageau de ei parintii sa mai spună ceva, dar acum se întâmplă foarte des sa povestească acasă, cu entuziasm, despre ce au mai făcut la fizică, despre ce experimente au facut, chiar încearcă să mai facă acasă experimente, îi roagă pe părinti să-i mai ajute cu anumite materiale. Vin părintii către noi și ne spun că i-au innebunit copiii cu povestile despre orele de fizica. Si la fel se intampla și la chimie. Sigur, amploarea schimbarii nu e la fel de mare ca la fizică. La fizică am format intre între 65% și 70% din numărul total de profesori, deci peste 2.500 profesori. La chimie am format doar vreo 300. Profesorii, și de fizică și de chimie, ne spun că aceste două materii au devenit materiile preferate ale elevilor. Sunt si ei uimiti de ce se întamplă cu metoda asta, de ce se produce o schimbare atât de mare la elevi. Ne spun că înainte, în clasa a VII-a, poate mai aveau în clasă 2-3, maxim 4 elevi care mai erau atenți la ce se discuta la oră, ceilalti se uitau pe pereti, se mai uitau pe telefon, aveau mintea în altă parte. Cu cât trecea vremea, cu atât erau mai mulți elevi “mobilă”, cum îi numeau profesorii. Acum, după câteva săptămâni (de utilizare a acestei metode), poate mai rămân 3-4 elevi care nu sunt atenti la ce se spune. 321Future: Intenționați, din câte am înțeles, să continuați programul, să-l extindeti și la chimie și la biologie… Cristian Hatu: Da, dar la biologie să vedem dacă gasim finantare, că aici a fost mai complicat sa gasim companii să ne sprijine… 321Future: Revenim la actualitate, pentru că e o problemă care ne vizează pe toți, traversăm acum această perioadă de criză coronavirus. Care sunt cele mai mari provocări aduse educatiei în această perioadă și cum am putea păstra cumva calitatea educației, măcar așa cum e ea acest moment? Cristian Hatu: Din ce răspunsuri am văzut că au dat elevii la niste chestionare, am înțeles că o bună parte dintre ei au spus că a fost plictisitoare învățarea la distanță. Dacă in timpul orelor normale, în clasa, profesorii spuneau că doar câtiva elevi mai erau atenti – și atunci poate le era jenă copiilor, sau le era teamă de sanctiuni – vă dați seama ce se intamplă acum, cu învatarea la distantă. De multe ori, profesorul nu avea decât niste dreptunghiuri negre in fată, pentru ca elevii nu activau și camera video, ne putem da seama în ce măsură se putea preda în aceste condiții. Si atunci, de fapt, se pune problema: mai erau motivați elevii să învețe, măcar cat erau motivati inainte? De fapt, din ce am înțeles vorbind cu profesorii, în cazul în care au folosit tot metodele clasice, i-au pierdut destul de mult pe elevi. 321Future: Exact aici voiam sa ajung, daca metodele clasice nu functionează ce am putea face sa reevaluăm aceste metode. Este această criză cea care ne va face să schimbăm ceva fundamental în procesul de educație? Cristian Hatu: Eu cred că a fost ca un catalizator această criză, a scos la suprafață mai clar problemele profunde, problemele sistemice. Modul în care se predă la clasă e o problemă sistemică. Povesteam mai devreme despre faptul că elevii sunt acum mai interesati fizică sau de chimie, că reapare curiozitatea, că aceste materii devin cele preferate. Nu întâmplător apar aceste reacții, pentru că această schimbare de paradigmă s-a produs deja, într-o bună parte din țările Uniunii Europene, acum 10-15 ani. E un raport pe care l-am lasat acum o lună, în care analizam în ce măsură metoda aceasta, metoda investigatiei, și in sens mai larg metodele inductive, au fost introduse in tările UE. Si din analiza noastră a rezultat că sunt 18 tări europene și Turcia care au introdus aceste metode, de 15 ani, Si asta pentru că au văzut și ei eficienta lor, au vazut ce se întâmplă pe alte continente, au văzut că sunt alte economii puternice care au făcut aceste schimbari – vorbim de Japonia, Coreea de Sud, Australia, Statele Unite – și și-au dat seama că, dacă nu fac o schimbare în sistemele de educatie, economiile europene nu vor mai fi competitive peste 10, 15 sau 20 de ani. Deci este o fundamentare mai profundă a acestei schimbări de paradigmă. Am citit și noi diferite rapoarte și studii și am vazut că aceeasi reacție au avut-o elevii din celelalte țări unde s-a produs aceasta schimbare. Revenind la întrebarea “Ce e de făcut?”, ar trebui să se facă această schimbare la toate ariile curriculare. Cand vorbim de stiințe exacte vorbim de metode inductive, dar în cazul altor arii curriculare, “Om și Societate”, “Limba și Literatura Romana”, acolo putem vorbi de învățare activa, adică elevii sa aibă un rol activ în procesul de extindere a cunoașterii lor, să iși suflece și ei mânecile și să fie parteneri ai profesorului in procesul de a afla mai multe și a înțelege lumea din jur. 321Future: Sună foarte bine si sper că se va întâmpla asta, sper că se va merge, de exemplu, pe modelul din țările anglo-saxone unde debate-ul are un rol foarte important, în timp ce noi încă învățăm “pe de rost” comentarii. Sper ca se va ajunge la un moment in care elevul să poată să-și spună punctul de vedere și, chiar dacă greșește, să primească un feedback care sa-l ajute sa se corecteze. Cristian Hatu: Lucrurile acestea se pot intampla dacă se mareste numărul celor care pun presiune pe decidenti, să facă schimbările acestea. Oricât ne straduim noi, un ONG sau două, trei, dacă mesajul nu se multiplică în spatiul public, ei nu pot fi scoși din inertie. Noi, chiar dacă am avut parteneri sau am avut oameni care ne-au sprijinit în zona aparatului tehnic din Minister, atunci când exista o retinere, o neîntelegere la decidenți …, tragem barca pe uscat. De aceea este important ca și alte voci din spațiul public să pună reflectoarele pe problemele astea sistemice ale învatamantului. De multe ori spunem “vine toamna și sunt nu știu câte scoli cu toalete in curte, sau nezugrăvite”, Vorbim de 30 de ani despre aceleași lucruri, dar nu punem reflectoarele pe problemele astea structurale: cum facem ca elevii să nu mai fie, in majoritatea lor, plictisiți la ore?. Nu întâmplător elevii români sunt cei mai puțin motivati să vină la școală, dintre toate țările UE. Pentru ca avem aceste metode de predare, sistemul de evaluare este gândit așa este gândit, de multe ori se învață comentarii sau probleme tip, daca vorbim de (pregătirea pentru) Evaluarea Națională. Evaluările sunt gpandite pentru a verifica dacă elevul a memorat informații, dacă a invatat niște algoritmi de rezolvare de probleme, nu pentru a verifica dacă el este capabil să gândească cu mintea lui. Uitați-va ce diferență este între evaluările noastre și testările internationale, PISA sau TIMSS. Trebuie pusă presiune să se facă schimbări de substanță în programele școlare, schimbări argumentate, fundamentate, nu făcute după ureche, cum se fac de zeci de ani la noi. Altfel, astupam crăpături în peretii unei clădiri care e gata să se prabusească. 321Future: Cred ca ar trebui o implicare mai mare a societatii civile, și când spun asta ma refer și la parinti, și cred că ar trebui cumva să încercăm să pornim niște proiecte pilot, care să arate că se poate schimba ceva. Cristian Hatu: Da, așa este. spuneam de părinți care se mirau ca vin copiii lor entuziasmați de la ore, dar există și părinti care intreabă de ce nu are copilul 20 de pagini scrise în caiet la oră, de ce nu se face scoala cum s-a făcut pe vremea lor. Suntem și noi in contact cu grupuri de părinți și vedem acolo ce discuții sunt. Multi nu înțeleg care ar fi mizele, unde ar trebui sa se schimbe lucrurile. Multi spun “Eu am facut o scoală bună, vreau să facă școală cum făceam eu”. Dacă elevul nu e atent, înseamnă că nu e profesorul suficient de aspru sau de dur la ore”. E si cealalta fata a medaliei. 321Future: Ultima întrebare este în general despre viitor. Cum vedeți viiitorul, cel de peste 20-30 de ani? Ce vor face face copiii noștri in viitor, și ce trebuie să facă părinții de acum pentru a pregăti copiii pentru acel viitor? Cristian Hatu: Vă spuneam că, acum câțiva ani, un adult schimba specializarea de 3-4 ori de-a lungul vietii active. Va dati seama ce se va intampla peste 15-20 de ani, când copii de acum vor avea 30, poate 35 de ani? Probabil se vor schimba specializările de 5-6 ori, sau mai mult, de-a lungul vietii active. Dinamica economică se va amplifica, ponderea muncilor rutiniere va scădea și mai mult, vor avea la locul de muncă și mai multe situatii în care vor trebui să decida singuri, vor avea situații noi în fața lor, inteligența artificială va prelua și mai multe din activitățile în care exista o oarecare repetitivitate. Si atunci, dacă școala nu reușește să le formeze abilitati ca cele despre care vorbeam mai devreme, va fi o mare problemă pentru cei care sunt acum elevi. Va fi o mare problemă și pentru societatea noastră, pentru că nu vom avea ramuri economice care să aducă o plus-valoare semnificativă, nu vom avea o creștere economică pe termen mediu și lung de peste 4-5%/an. Sunt studii internaționale care leagă potențialul de dezvoltare al unei tari de nivelul analfabetismului functional în țara respectivă. Sunt, iarăsi, studii care spun că unul dintre factorii cei mai importanți în a avea o economie puternică, solidă, este calitatea forței de muncă. Ori, aceasta depinde direct de măsura în care școala le formează oamenilor astfel de abilitati, îi alfabetizeaza funcțional. Aici stăm foarte prost, la ultima testare PISA am avut 44% dintre elevii de 15 ani analfabeti functional, și dacă ținem cont ca până la 15 ani era deja un procent semnificativ de elevi care abandonaseră școala, și dacă îi luăm în calcul și pe aceștia, înseamnă ca ne apropiem de procentul de 50% dintre copii (nu elevi) de 15 ani care sunt în zona analfabetismului functional. 321Future: O perspectivă optimistă avem? Cristian Hatu: Perspectiva optimistă este că trebuie să se facă aceste schimbări, solutiile există. Trebuie ca și cei din zona de decizie sa conștientizeze că suntem in al 13-lea ceas. Si noi, și alții, spunem lucurile acestea in spatiul public, uneori si interacționam, le spunem direct decidenților. Dar e o incapacitate de a face pașii acestia, absolut necesari. Analizand ce se întâmplă in Europa ne-am dat seama ca aproape că am pierdut acest tren formidabil, trecerea la metodele inductive pentru stiințele exacte. Au fost sute de milioane de euro în proiecte care se sprijine introducerea in școli a acestor metode, noi aproape ca nu am beneficiat deloc de aceste resurse și de expertiza din alte tari. Soluții există, trebuie să înțeleagă și cei din zona de decizie că timpul nu mai are răbdare. 321Future: Vă mulțumesc mult, a fost o discuție extrem de interesantă și sper sa mai putem discuta și in viitor. Cristian Hatu: Sigur! Proiectul de implementare a metodelor inductive in scoli este derulat de Centrul de Evaluare și Analize Educaționale și poate fi sprijinit prin implicare directa sau prin donatii. Sursa foto: CEAE Romania... Planeta nu are nevoie de noi, noi suntem cei care au nevoie de ea….august 18, 2020PodcastDiscutie cu Dan Dinu (Romania Salbatica) Lumini si umbre, momente suspendate in timp, imagini de o tulburatoare frumusete. O pasare cu aripile dantelate, tivuite de lumina calda a soarelui, un amalgam vegetal care pare din alta lume, munti iviti din ceata sau paduri intunecate, rupte din povestile copilariei. Uneori subiectul este tratat aproape matematic printr-o reducere, nu la absurd, ci la esential, prin inlaturarea oricarui balast care ar ingreuna perceperea esentei. Sunt fotografiile lui Dan Dinu, fotograful care a initiat proiectul Romania Salbatica. Am discutat cu Dan Dinu despre fotografie, dar si despre provocarile lumii in care traim. Am descoperit un om cald, cu suflet mare, pasionat de fotografie si mai ales un mare iubitor de natura. Va invit sa ascultati discutia noastra. Pentru a sprijni proiectul Romania Salbatica, click aici.... Despre (mai mult decat) imagine, cu Dorin Moldoveanuaugust 10, 2020Interviuri / TehnologieDorin Moldoveanu este regizor de film si exploreaza noile mecanisme cinematografice, mijloace de a-l transpune pe spectator în poveste mai mult ca niciodata, pentru a putea face parte din acțiune folosind propriile mijloace. Este de asemeni un activist social, implicat in mai multe proiecte dintre care cel mai important este THATS, un proiect dedicat nevazatorilor. 321Future: Am gasit intr-un interviu povestea ta despre copilaria foarte creativa, dinainte de vremea computerelor. Cum crezi ca difera copilariile noastre de cele ale copiilor de acum? Noi a trebuit sa ne creem copilaria, in timp ce copiii din ziua de astazi o primesc deja creata de altii, prin intermediul masinilor. Un joc pe calculator este deja creat si tu trebuie sa faci un traseu. Daca ar fi sa compar cu ce ne jucam noi cand eram mici as zice ca e la fel ca atunci cand te duci intr un parc de distractii si te distrezi asa cum au hotarat organizatorii, te dai prin toboganul asta, te duci pe montagne-rousse si ai experienta cutare. Din ce imi amintesc eu din copilarie, noi ne cream experienta, adica aveam niste lemne pe care le faceam sa fie si autostrazi si copaci si masini, in asta consta creativitatea, in a face cat mai multe jocuri cu aceleasi obiecte. 321Future: Un antropolog spunea ca cea mai buna jucarie din punct de vedere istoric si antropologic este un bat. Dorin Moldoveanu: Sunt de acord, eu am avut parte de veri si ierni, de vacante petrecute la bunici, unde disponibilitatea jucariilor era si mai limitata, ma refer la jucarii ready-made, dar unde erau mai multi copii, copii care nu avusesera acces la computere, calculatoare, jocuri electronice de vreun fel. Jocul lor preferat era cercul pe care trebuiau sa-l urmareasca cu un bat, nu stiu daca are un nume acel joc, am observat ca cele mai populare jocuri nu au neaparat un nume. Nu exista asfalt ca sa te joci sotron, nu puteai sa-l desenezi in colbul drumului, dar stiu ca ne jucam, erau tot felul de activitati, de-a prinselea, de-a v-ati ascunselea. Nu erau jucarii, dar erau jocuri. Eu, insa, am avut acces, inca din anii 90 la un Cip 02 sau 03, modificat de fratele meu, care a venit cu multe jocuri, le incarcam de pe caseta si ma jucam la ele. In paralel am avut si o carte cu jocuri pe care i le dictam fratelui meu si apoi le dadeam play si ne jucam la ele. Erau jocuri pe care le scriam dintr-o carte, in Basic, si apoi ne jucam. Era oribil, trebuia sa le scrii cateva ore ca apoi sa te joci, era foarte limitat. Basic era un limbaj lent si pentru orice grafica desenata trebuia sa scrii 5 minute. Nu era dificil, dar limbajul presupunea sa scrii foarte mult cod, ca sa desenezi o linie trebuia sa-i dai coordonate, grosimea liniei, ca sa scoata un sunet trebuiau specificati parametrii, intensitatea si lungimea. Dar mi-a folosit in viata aceasta experienta, prin faptul ca am devenit rabdator la dictare si la scriere. 321Future: Si tot pe atunci ai descoperit fotografia, mai intai ca hobby si apoi a devenit parte a carierei tale. Dorin Moldoveanu: Tatal meu a fost cel care a descoperit fotografia, din primul lui salariu, la 17 ani, si a cumparat un aparat foto, aparat pe care il am si acum, daca nu-i fortam obiectivul probabil ca era intact. E un aparat italienesc care inca functioneaza, un aparat chiar bunisor, cu setari manuale. Si, cu aparatul asta, tata a documentat toate momentele importante din viata noastra. Prima data cand mi l-a dat sa fac fotografii a fost pe la inceputul anilor 90, cred ca aveam 9-10 ani, am facut fotografii la caprele bunicilor. Daca as fi avut si film in el – am aflat ulterior ca nu avea film – as fi avut cele mai frumoase fotografii posibile, imi amintesc exact cum am urcat pe casa, sa fac fotografie de sus, am facut portrete, ma apropiam, caprele ma placeau foarte mult si erau rabdatoare. Dar nu a avut film, am tot intrebat de el, dar acel film, de cand am facut eu poze la capre, nu exista. Asa ca prin liceu mi-am cumparat eu un film foto si in urmatorea excursie cu familia am facut fotografii la ce am vrut eu. Primul meu film foto cu aparatul acela e foarte ciudat, am poze cu niste finuti plangand in telecabina de la Babele, niste fotografii atipice cu Crucea de pe Caraiman, o fotografie istorica cu mine si cu mama, niste fotografii ratate, din punct de vedere artistic, cu rudele, la cabana Omu si tot asa… Din punctul de vedere al tatei au fost un rateu acele fotografii, nu cred ca i-a placut niciuna, eu le-am revazut de curand si mi se par interesante, mai ales ca in una dintre fotografii nu am ochelari, nu stiu de ce mi-am scos ochelarii. Documentaristic sunt senzationale, dar din punctul de vedere al unui artist desavarsit cum era tata, nu erau ceea ce trebuie. Dar m-au ajutat. In toamna urmatoare am inceput un curs de foto-video, era un curs de 2-3 ore, de doua ori pe saptamana. In primul an am avut un profesor care absolvise imagine de film la UNATC, ne-a adus niste filme si ne-am uitat la ele, daca ne duceam cu fotografii ni le comenta, ne-a dat si niste filmografie. dar se plictisea repede. In schimb, in al doilea an am facut cursul cu domnul Sburlan, un fotograf de ziar care avusese si istorie de fotograf profesionist. El avea o lada imensa de filme foto si hartie pe care ne-a pus o la dispozitie, si ne-a zis ca putem sa luam cate filme vrem, cu singura conditie sa le developam apoi si sa scoatem toate fotografiile. Noua ni s-a parut initial senzational, ulterior am descoperit ca e un chin foarte mare, nu neaparat sa developezi, ci sa scoti toate pozele, mai ales daca fotografiai niste prostii, in dublu sau triplu exemplar. Dura ore intregi chestia asta, asa ca am inceput sa fim foarte calculati, ce si cum expuneam, ce fotografii faceam, ne gandeam mereu daca merita sau nu sa facem o poza. Spre deosebire de cei care invata astazi fotografie digitala si sunt asa, trigger happy, fac si sute de fotografii intr-o sesiune, noi eram foarte calculati, trebuia sa le scoatem bine, pentru ca domnul Sburlan le si comenta apoi. 321Future: Asa e, acum vii din vacante cu sute, poate mii de poze, pe care nici nu mai ai rabdare sa le privesti … Dorin Moldoveanu: Eu m-am invatat acum, din vacantele in care ma intorc cu sute de fotografii, sa le montez si sa scot din ele niste filmulete de 2-3 minute care sunt mult mai digerabile, pun si scris pe ele, o melodie, si experientele de vacanta se transforma in niste clipuri care sunt mult mai usor de urmarit decat un album cu 100 de fotografii. As incuraja pe toata lumea sa faca asta, mai ales ca acum sunt si aplicatii pe telefon care pot fi folosite. la un moment dat am vrut sa fac un curs de acest gen dar a venit coronavirusul si a ramas ca un plan de viitor. 321Future: Poate vei face un curs online! Dorin Moldoveanu: Sigur, as putea face un curs online, ma gandesc la asta. As putea invata oamenii sa foloseasca aplicatii de mobil pentru a crea clipuri, nu neaparat cu poze din vacante, poate fi si ceva pentru afacerea lor, un film de prezentare. Sunt o gramada de chestii practice care se pot face cu un smartphone banal, si care pot fi vazute apoi, online, la o calitate foarte buna. 321Future: Cum a devenit pasiunea pentru imagine o cariera? Dorin Moldoveanu: In liceu aveam 3 optiuni, stiam ca Regia de film era pe locul 1, dar eram constient ca admiterea va fi dificila, pentru ca in 2000 era complicat sa vad si cele 30 de filme din lista pentru admitere. Nu se dadeau la televiror, nu era pe atunci decat Cinemateca de pe Acasa TV si in cei doi ani in care m-am pregatit eu pentru admitere nu s-a dat nici unul din cele 30 de filme. Am gasit in Italia pe cineva care pirata filme si am cumparat de la el Morometii, La Dolce Vita si inca vreo doua, am mai gasit la biblioteca V.A. Urechea “Zbor deasupra unui cuib de cuci”. La un centru de inchiriere de casete video gasisem Amadeus si l-am vazut o data, ceea ce a fost insuficient, pentru ca la admitere mi-au pus o intrebare din film si nu am stiut sa raspund. M-au intrebat ce e in spatele lui Amadeus cand da interviul cu Kaiserul. Era o carpeta pe perete, si asta am zis, dar m-au intrebat ce reprezinta carpeta. M-am blocat, am crezut ca glumesc, dar m-am uitat ulterior la film si am inteles ca era relevant, era o scena de vanatoare si avea sens, pentru ca secventa respectiva era ca o scena de vanatoare si Milos Forman pusese o referinta acolo, in spate. Pe caseta video de pe care am vazut eu filmul cred ca nici nu exista suficienta calitate, definitie a imaginii, pentru a vedea ce se intampla acolo in spate. Asa ca nu am intrat din prima, am ratat si admiterea la Matematica fiindca am fost bolnav fix in perioada aceea, am intrat la psihologie. In anii urmatori am persistat, eram in Bucuresti, am mers la Cinemateca, am vazut filmele, am citit carti, am facut si cursuri de pregatire la scoala, si am insistat suficient de mult incat sa intru la facultate. Nu stiu sa spun de ce mi-am dorit asa de mult, cred ca imi placea ideea de a ma exprima prin film. In liceu am coordonat cenaclul literar si eram constient ca literatura nu este de viitor, ca oamenii consuma mai degraba continut audio-video, si mi-am zis ca, daca vreau sa transmit ceva oamenilor, nu literatura este solutia, e mai usor de comunicat prin video. 321Future: Am vazut ca ai avut cateva realizari remarcabile, as vrea sa-mi povestesti un pic despre proiectele tale. Dorin Moldoveanu: Eu nu sunt neaparat incantat de traseul filmelor mele, cred ca cele din facultate ar fi avut o primire mult mai buna daca le trimiteam la festivaluri. Am fost increzator ca vor fi trimise, dar din pacate asta nu s-a intamplat. Asa ca, dupa ce am terminat facultatea nu am avut nota ca regizor sa depun proiecte la CNC, ceea ce m-a facut sa zic ca CNC-ul este doar pentru smecheri, si probabil ca in anii 2000 chiar asa era. Am ramas cu ideea ca, daca o sa fac vreo data filme, o sa le fac din resurse proprii, nu cu sustinerea CNC, ceea ce apoi am realizat ca este imposibil, mai ales ca proiectele pe care mi le-am propus sunt dificile, costisitoare. Nu as putea finanta asa ceva si nici nu ar fi normal sa fac filme de utilitate publica cu bani proprii. Povestea cu genul de filme pe care le fac este mai lunga, inainte de a ajunge sa fac filme, in clasa a IX-a, m-am inscris intr un ONG, Prietenii Pamantului. Practic acolo am invatat sa filmez, cu ei am facut primele filme, pentru ca mi-au dat o camera video si la evenimente ma lasau pe mine sa filmez. Chiar luna viitoare voi incerca sa recuperez filmele acelea vechi, sa vad daca gasesc ceva util pentru un documentar. Asta a fost o latura importanta, faptul ca faceam filme pentru un ONG, de informare publica, a contat foarte mult pentru mine, filmul mi se parea important ca mijloc de informare in masa. Dupa ce am terminat facultatea mi-am facut propria asociatie, impreuna cu un coleg de la Imagine de film, Asociatia pentru Dezvoltare Urbana. Prin aceasta asociatie am facut mai multe proiecte, pentru colectare selectiva, pentru siguranta in trafic, eram impartiti in mai multe directii. Cand tatal colegului meu a inceput sa-si piarda vederea, colegul meu, Dan, a aflat ca nu prea exista proiecte pentru nevazatori. Pentru ca succesul celorlalte proiecte era destul de mic – lumea nu era interesata nici de colectarea selectiva, nici de siguranta in trafic – am decis sa facem proiecte pentru aceste categorii marginalizate. Ei au fost foarte receptivi, s-au bucurat de proiectele noastre asa ca am virat toata activitatea asociatiei spre proiecte pentru persoane cu dizabilitati, in special nevazatori. Iar acum asociatia are un proiect foarte mare, pentru care am atras finantare de cateva sute de mii de euro si dezvoltam o aplicatie, practic lucram la viitorul nevazatorilor. 321Future: Stiam ca folositi unelte apartinand viitorului… Dorin Moldoveanu: In ultimii ani eu am fost interesat de VR si de fimele 360°, am facut un curs in Finlanda unde am invatat toate subtilitatile acestui nou mod de a face film, in care ii dai spectatorului libertatea sa se uite oriunde si trebuie sa stii sa-i captezi atentia acolo unde este important sa se uite, ca sa nu piarda subiectul. In general, intr-un documentar, manipulezi prin pozitia in care pui camera, ceea ce alegi sa se vada, asta e manipularea pe care o face regizorul. In schimb la video 360° nu mai exista genul asta de manipulare, pui camera undeva, se vede tot si spectatorul isi poate face o imagine de ansamblu. Omul care isi pune casca de VR pe cap se transfera practic in locul respectiv si poate vedea tot ce e acolo. Pentru o strangere de fonduri sau pentru a arata oamenilor ce se intampla in padurea amazoniana, sau pe un varf de munte, sau oriunde pe glob, video 360° mi se pare cea mai buna solutie, se poate integra in campanii de documentare. Documentar Circus 360° – Dorin Moldoveanu. Pentru o mai buna experienta de vizionare folositi casca VR. Evident ca nu puteam face video 360° pentru nevazatori dar am incercat extended reality. In cadrul asociatiei noastre facem niste imagini tactile, care se pot intelege prin atingere, sunt niste desene simplute, comparabile cu clipart-urile, Extensia realitatii este practic o aplicatie de mobil care identifica, prin camera video, pozitia mainii nevazatorului pe plansa si poate da indicatii legate de portiunea micuta din desen care este atinsa. De exemplu, daca este un desen cu o rata ii spune ca atinge capul ratei, sau aripa. Nevazatorii stiu cum arata o rata pentru ca au acces la ratuste mici de plastic si cand ating o astfel de imagine o recunosc. Dar daca sunt imagini mai complexe, o catedrala, o cladire, munti, harti, chestii care nu pot fi atinse cu mana pentru ca sunt mult prea mari sau nu au acces, acolo este foarte utila tehnica asta pentru ca reusesc sa invete lucruri noi. Noi am editat, prin proiectele noastre, cateva carti cu imagini tactile, incepem cu imagini simple, catel, pisica, masina si ajungem la imagini complexe, gen harta unui parc sau a unui oras. Am facut in acest fel comunicare vizuala pentru nevazatori prin intermediul suportului tactil. 321Future: Mi se pare un potential imens, ma gandesc la transportul, in comun, la mall-uri, la aplicatii de orientare… Dorin Moldoveanu: Da, si mai ales in contextul pandemiei este foarte util pentru ca nevazatorii pot invata la distanta, se pot descarca imaginile tactile si printa, cu o imprimanta speciala, sau daca nu au o astfel de imprimanta pot ruga o persoana apropiata sa le pregateasca plansele cu aracet. Noi am publicat pe site tutoriale despre cum pot fi pregatite acele imagini, prin tehnici diferite, cu pixul, cu aracet, prin embosare. O astfel de imagine costa 20 de lei, printata de Asociatia Nevazatorilor, dar ei si le pot face gratuit. Am avut un feedback foarte bun, anul trecut am fost prin tara, am avut vreo 30 de intalniri, cu asociatii de nevazatori, universitati, licee. Am invatat elevii de la Liceul de Arta sa pregateasca astfel de imagini cu aracet, care au fost apoi donate nevazatorilor. 321Future: E foarte interesant si acest aspect de implicare a comunitatii… Dorin Moldoveanu: Mi s-a parut important sa-i implic pe cei de la Arhitectura in mod special, sa empatizeze ulterior, in cariera lor de arhitecti, cu nevazatorii, pentru a avea in viitor cladiri mai accesibile, mai prietenoase cu nevazatorii. Spatiul nostru public este greu accesibil pentru ei, sunt multe probleme cu care acestia se confrunta, borduri prea inalte, gropi in asfalt, masini parcate pe trotuare, culoare labirintice la metrou. Cred ca in administratie ar trebui sa existe oameni care sa cunoasca astfel de aspecte si sa incerce sa le imbunatateasca. 321Future: Ultima intrebare este despre viitor, la ce te gandesti, atunci cand te gandesti la viitor? Dorin Moldoveanu: In 2013 am inceput scenariul unui film de scurt metraj, actiunea se petrece in Romania anilor 2038, este o distopie evident, actiunea se petrece dupa marele cutremur care urmeaza sa vina. As vrea sa transmit autoritatilor ca ar trebui sa investeasca masiv in preventia efectelor unui astfel de cutremur. Eu am trait, la un moment dat, intr o cladire cu bulina, cateva luni, pana mi-am dat seama ca eram surmenat, nu dormeam noaptea, aveam deasupra patului o crapatura si vedeam de la o zi la alta ca se mareste. Cand trecea noaptea metroul pe dedesubt cadeau lucrurile de pe pervaz, tremura tot blocul. Sper sa pot gasi finantare, este un film de utilitate publica, ar fi parte dintr un proiect mai mare care se includa semniarii, eventual sa aducem si un simulator de cutremur, pentru ca toata lumea care are sub 40 de ani sa experimenteze ceea ce inseamna de fapt un cutremur serios. Ar trebui ca lumea sa inteleaga si sa stie si masurile de siguranta, ce locuri sunt safe in casa, faptul ca mobilele trebuie fixate de perete, ca e bine sa aiba un rucsac de urgenta pregatit si asa mai departe. Cred ca genul aceste de lucruri trebui facute pentru viitor, cei de la Decat o revista au un articol senzational in acest sens. Daca ma intrebi de viitorul Romaniei, si ar trebui sa aleg un factor decisiv, acesta cred ca este, pentru ca avem foarte multe cladiri vechi ale caror structuri au fost slabite de timp si de cutremurele anterioare. Dezastrul din 1940 a fost minor, in 1977 a fost mai rau, daca va mai fi un cutremur ma tem ca dezastrul va fi major. Si nu se pune problema daca va fi urmatorul cutremur; ci cand va fi. 321Future: Ca si cu pandemia… Dorin Moldoveanu: Exact, ca si cu pandemia, se stia de mult ca va fi. La fel cum stim ca vor urma si altele, faptul ca suntem acum atat de conectati ne-a facut vulnerabili.... Despre “parenting”, cu Cristian China-Birtaaugust 8, 2020Digital / InterviuriCristian China-Birta; alias Chinezu, este antreprenor (din 2008), consultant, blogger (din 2006), o figura foarte cunoscuta in lumea digitala, deseori in topul celor mai vizibile personalitati din domeniu. Are peste 13000 de articole pe blog, este asociat intr-o agentie de marketing digital, a participat la nenumarate evenimente in calitate de speaker sau moderator. La acestea se adauga cursuri, workshopuri si o activitate consistenta de coaching in domeniul social media. Este tatal a trei copii minunati. Va invit sa descoperiti interviul cu el; iar spre final veti avea si o surpriza. Pentru ca oricat as incerca sa “traduc” in scris ceea ce spune, nu am cum sa reproduc corect verva si umorul lui. 321Future: Faci parte dintre vizionari, ai intuit corect directia de dezvoltare a industriei de media si advertising, si asta acum vreo 15 ani. Cum ai luat aceasta decizie, de a trece in mediul digital? Cristian China-Birta: Mi se tot zice chestia asta…Poate ca am fost vizionar, dar poate ca am avut si noroc, trebuie sa le zicem p-alea drepte, n-are rost sa ne pupam singuri in oglinda, cat de buni suntem! E o combinatie, ca-n viata, ai si noroc, dar trebui sa te si uiti in directia in care trebe’. E ca-n bancul ala, cu baba care tot il roaga pe Dumnezeu sa i dea noroc la loto, si El se enerveaza la un moment dat: “Da, cumpara si tu niste bilete, ca eu te-as ajuta da’….”😁 Cred ca e o combinatie, si noroc, si viziune, dar multa lume nu vorbeste despre incapatanarea cu care trebuie sa ti urmaresti obiectivele. Acum toata lumea vorbeste de Chinezu, vede ca am agentie…Dar stai un pic, ca si eu am inceput de la zero, si a durat niste ani de zile pana sa prind un pic de cheag. E o combinatie de factori. Cum am ajuns in zona digitala? Pur si simplu, m-am uitat un pic in jur si am vazut unde o sa mearga lumea. Eram in perioada in care aproape toata lumea din jurul meu zicea ca toata faza asta cu digitalul si social media e o moda, asa, o sa treaca. Si eu eram siderat, pentru ca ma uitam si-mi ziceam: “Ma’, cum sa treaca? Asta vine peste noi si ne schimba total vietile, eu nu-nteleg cum nu-ntelegeti! Si am vazut ca vine, mi s-a parut ciudat ca nu vad ceilalti, nu neaparat ca eu am fost mai destept. Pe atunci nu era asa usor, atunci nimeni nu stia exact cum se pot face bani din digital. Le-am luat pe rand, am incercat si aia, am incercat si aia, si acum m-am stabilizat la agentie digitala si ce mai fac eu pe partea de blogging, atat cat sunt si eu acolo, o farâma de influencer, cum se zice.😁 321Future: Pentru ca am vorbit despre munca, unul din lucrurile care m-au impresionat la tine a fost decizia de a face o distinctie clara intre munca si timpul acordat familiei. Si asta intr-un business care se misca 24h/24 si unde, teoretic, ar trebui sa fii tot timpul acolo, conectat. De ce ai luat aceasta decizie si care au fost consecintele? Cristian China-Birta: La un moment dat se impunea decizia asta, pentru ca, in esenta, foarte multa lume nu realizeaza ca avem doar cateva ore pe zi in care putem sa facem ceva. Atat, nu avem mai mult, timpul asta nu-l poti taia, marunti, sa faci asa un cocktail si sa zici “hai, ca l-am fentat”. Nu, atatea ore ai! Si atunci trebui sa iei o decizie rationala, sa pui pe hartie… Pare asa, ceva de sulfet, toata lumea zice de programul meu #dupa18faraWeekend adica dupa 18 in timpul saptamanii si in weekend nu raspund la nici un mesaj, la nici un telefon, nimic, imi vad de mine si de familia mea, si lumea zice ” A… e o chestie de suflet”. Mai, nu prea, pur si simplu am pus pe hartie si am zis “Ce am de facut eu in viata asta?”. Familie, adica nevasta, copii, placerile mele, muzica, ascult foarte multa muzica, citesc extraordinar de mult, mai am si partea asta cu blogul, mai am si colegii de la agentie, deci foarte multe lucruri. Bun, atatea ore am, ce sa fac? La ce renunt? Si incet, incet trebuie sa tai si sa le impart foarte bine. Apoi mai vine o reimpartire, adica nu pot la ora 9 sa ma ocup de agentie cand e si fiica mea langa mine, si le impart si asa. Si si mi-am facut intervalul asta, in timpul saptamanii, pana la ora 18 discutam, business, influencer, ce vrei tu. Dupa aia trebuie sa fii din cercul meu apropiat ca sa dai de mine, in sensul ca o suni pe nevasta si ea imi zice “Vezi ca te suna ala”, ca eu nu raspund, imi pun telefonul pe silent si asta e. Dureaza mult, pare usor acum cand vorbesc dar dureaza mult, m-am gandit niste ani de zile cum sa fac asta si apoi, incet, incet le-am implementat, si a durat vreo doi ani de zile pana sa le implementez ca lumea. Dureaza, numai cand te gandesti ca 58% dintre romani – ma uit la studii, siderat – cand se trezesc pun mana pe telefon inainte de a se spala pe dinti. Pana schimbi obiceiul asta, dureaza. La fel, cand ai ajuns acasa, dai niste mancare la copil si dupa aia iar iei telefonul, ca vai, ce important e telefonul. Nu e asa de important. Deci dureaza un pic, dar important este sa vrei sa faci asta, sa te studiezi un pic, asa iti dai seama ca o iai pe aratura. Daca te uiti la screen-time pe telefon – estimeaza mai intai cat stai – si cand te uiti si vezi exact cat este, iti vine sa intepenesti, ca timpul este de 4-5 ori mai mare. dar tu ai zis “numai un pic am stat, doar un pic”. Acum, ca efecte, evident ca in plan personal sunt niste efecte grozave, adica in planul relatiei cu copiii, cu familia, ai mai mult timp pentru ei. dar nu numai timpul, este ceea ce se numeste timp de calitate, numai cu ei stai. Nu “da, da” si cum s-a intors la tine pac! ai mai rezolvat un mail, asta inseamna ca creierul tau nu e acolo, pe treaba aia. Iar pe linia de business a fost interesant, eu mi am asumat ca o sa pierd, pentru ca sunt clienti pe lumea asta care te vor, ca agentie sau consultant, sa fii disponibil 24h/24, te-a sunat la 1 noaptea cu o problema si tu sa o rezolvi. Eu le am zis “nu, noi lucram dupa orele de munca”, asta nu inseamna ca nu asiguram permanenta pentru anumiti clienti la agentie, pentru ca, evident, sunt lucruri care trebuie facute, dar eu, personal, nu. Si nu numai ca nu am pierdut business, dar am si castigat. Pe unii i-am pierdut, clar, dar ceilalti au zis, “respect, bravo, asta e un om care are principii, are viata, cu el vreau sa lucrez”. A fost foarte interesant, din punctul asta de vedere, un castig pe care nu l-am anticipat. 321Future: M-as fi asteptat la asta, stiu ca in tarile din Europa de Vest se face aceasta distinctie clara intre timpul de munca si timpul alocat familiei. Si este o forma de respect pentru cei care reusesc asta. Cristian China-Birta: Toata lumea stie de tarile nordice, ca mereu ne uitam la ele, dar aplica lucrurile astea la tine acasa! In tarile nordice nu ai un sef care iti zice la 5 si 5, dupa ce s-a terminat programul si vrei sa pleci “Ei, dar ce faci?”. In tarile nordice nu poate zice asa ceva, dar la noi… Plus ca parintii iti zic, “nuuu, trebuie sa tragi, vreo 50 de ani trebuie sa tragi tare, sa stai, sa muncesti cel mai mult!”. 321Future: Pentru ca tot ai vorbit despre relatia cu copiii, noi ne straduim sa le asiguram copiilor tot ce le trebuie, sa-i pregatim pentru viata profesionala, cursuri, scoli, dar nu pierdem ceva din vedere? Si acest ceva ar fi, de fapt, cum sa fie ei fericiti, cum sa fie niste oameni multumiti de ei. Ce ti se pare tie important in aceasta intreaga odisee a parentigului? Cristian China-Birta: Am facut multe lucruri in viata, si fac in continuare, dar de departe, de departe, cel mai greu lucru, dar si cel mai frumos e asta, cu copiii. Pentru ca nimeni nu stie cum trebuie crescuti copiii, vad toti expertii astia in parenting care stiu… Ei poate ca stiu, dar poate se aplica la ce fac ei, eu nu am cum sa fac copy-paste din ce fac ei si sa aplic la copilul meu. Nu am cum, suntem diferiti, noi ca parinti in primul rand, apoi fiecare copil ticaie intr-un anumit fel, conditiile sunt diferite, contextul, conditionarile sunt diferite. Din punctul meu de vedere secretul fundamental – adica daca m-ai obliga cu pistolul la cap sa zic ceva, ce cred eu despre cum trebuie sa-ti cresti copilul – as zice ca este comunicarea permanenta cu el, pe orice subiect, pe orice domeniu. Ce insemana comunicarea asta? Sa nu ai nici o jena sa vorbesti cu copilul despre orice, jena insemnand, cum se intampla, mai ales la baieti la o anumita varsta, ca incep sa se uite la pornoshaguri si tu, ca parinte “vai, dar vai!”. Si tu te-ai uitat si acum faci pe mironosita, ce sa spun, mare smecherie, copilul are nevoie de chestii din astea la o anumita varsta. Vorbeste, mai, direct cu el. Si jena inseamna si cand nu te pricepi, cum e asta mica a mea cu key pop acum. E o muzica … innebunesc cand ascult, eu sunt rocker, metalist, si vine a mea cu K-pop, cu niste fâte care se misca si danseaza pe acolo. Normal ca stau sa ma uit cu ea..”Black pink, wow, ce tare…”. N-am nici o treaba, dar stau sa ma uit cu ea, sa creez puntile de comunicare. Si, foarte, foarte important din punctul meu de vedere este ca atunci cand copilul are o problema, indiferent de ce factura, indiferent ce s-a intamplat, el sa vina la tine, ca parinte, prima data. Asa trebuie sa creezi relatia, sa vina la tine sa povestiti, chiar daca nu ai solutii, povestea in sine, discutia, comunicarea in sine e solutia cea mai buna. Cum faci asta? Facandu-ti in primul rand timp pentru ei, adica nu e rocket science. Eu nu inteleg parintiii care nu reusesc sa-si faca timp pentru copii, ca ei sunt ocupati, rup norma, Dar isi fac timp sa se duca la … conferinte de parenting. Esti nebun? Nu ai timp sa stai cu copilul dar te duci sa inveti cum sa cresti copiii? Pai stai, ma’, cu el. Asa se cresc copiii, nu-i crestem prin zoom, ca ma si enervez! Eu nici gand sa fiu parinte perfect, doamne fereste, nici nu are rost sa povestim, numai ca eu, asa stramb, chiomb cum sunt, in lumea asta in care vezi de toate, parca imi vine sa zic “ce smecher sunt”. Dar nu sunt, numai ca sunt multi care, in loc sa-si vada de ale lor, o iau pe aratura, si eu, care stau pe tarina mea si ar frumos ma simt mai bine. Dar nu sunt perfect, nimeni nu e, toti suntem strambi si ne bate planetara.😁 321Future: Tu traiesti si muncesti in online, in digital, si stii ca sunt foarte multi parinti preocupati de limitarea accesului la online pentru copii lor. In online ei gasesc informatii, divertisment si mai este acea chestie specifica, gratificatia imediata. Tu cum ai gestionat aspectul asta? Cristian China-Birta: Eu nu cred in limitari, de nici o culoare, eu cred ca trebuie lasati liberi total sa-si gaseasca singuri limitarile. Eu un pariu asta, e riscant. Regula de baza, mai ales cand sunt mici copiii, este sa le dai o libertate ingradita. Sa aiba autoritate, dar sa le dai si limite, am citit tot felul de teorii. Eu cu nevasta am aplicat alta teorie, libertate maxima pana isi gaseste copilul limite. Sigur ca in procesul asta o ia pe aratura, exagereaza, dar exagereaza, se loveste singur si isi revine, si incet, incet isi creeaza niste limite. Nu cred nici macar in limitarile astea cu internetul. Discutia e lunga, dar uite un exemplu. Un tata a facut niste modificari in router ca pruncul lui sa nu se mai uite la niste chestii de-ale lui sau sa nu descarce chestii. Tatal i-a tot zis sa nu mai faca, si el tot facea, si tatal s-a enervat si a facut niste modificari in router. Copilul s-a rugat vreo doua zile de el, si el “nu, nu, nu”, autoritar. Dupa cateva zile si-a dat seama ca nu mai zice nimic copilul si si-a zis “gata, l-am infrant”, adica, intelegi, ca la razboi. Si la un moment dat se intalneste cu un vecin, si-i zice vecinul: “auzi, ti ai reparat routerul ala, ca a venit copilul la mine sa-i dau parola, ca aveti stricat routerul, de cateva zile, asa”. Ce s-a intamplat in acel moment? Evident copilul nu mai are incredere in taica-su, si l-a si by-passat. Tatal a reactionat iar exagerat, a certat copilul, i-a dat pedepse, si incet, incet se rupe relatia. Nu cred in limitarile astea. Parintii autoritari zic “pai sa-i lasam asa, sa zburde? Da, eu ii las sa zburde, ca sa-si gaseasca ei limitele, singuri. Altfel ce faci? "Vezi ca ti-am impus limitari!" "Da' de ce, tati?" "Pai, pentru ca...gratificatie imediata" "Ce, tati?" "Las", ca stiu eu" Ca nici nu stii ce sa-i explici. Adica tu ai voie sa te uiti la tot, dar el nu, pentru ca e copil. Singura vina a unui copil este ca e copil si nu are dreptul sa se bucure de chestiile de care ne bucuram noi, pentru ca noi suntem adulti, si am suferit, si acum le meritam. “Copile, taci si tu si sufera, ca o sa meriti si tu candva”, cam asa e teoria, la multi. Nu cred in asta. Am prieteni in tehnologie cu tot felul de parentol control si blocking si le-am zis “nu veniti cu de-astea la mine, ca eu nu folosesc, eu vorbesc cu copii mei, daca gresesc, gresesc….”. 321Future: Si cum evolueaza aceste limite in functie de varsta? Pentru ca una e sa ai un copil de 5-6 ani si alta e sa ai unul de 14 ani. Cristian China-Birta: Pai uite, eu am copil de 21 (copil 😁), de 15 si 8 ani, in ordinea numerelor de pe tricou. Cel mare, pe care l-am lasat sa faca ce a vrut el, acum consuma internet pentru doua chestii majore, pentru informare (el are facebook si instagram dar nu sta pe ele), se informeaza, se documenteaza si mai joaca in retea niste jocuri cu niste prieteni de-ai lui, se distreaza, comunica intre ei. L-am si intrebat, “Tu nu esti nici acolo, nici acolo…” . “Ce sa fac acolo? Nu ma intereseaza, eu am gasca mea de prieteni…” Astalalta, mica, rupe instagramul, si tik tokul acum. E o etapa, cred eu. O sa ramana pitzi pe instagram? E decizia ei. Numai ca acum incepem sa discutam, “mai, tati cum e aia, cum e aia?” Atunci intra parintele in rol, cand vine copilul sa discute, atunci poti incepe sa rafinezi un pic. Cum sunt eu, gingas ca un baros: “Hai tu pisi, nu mai sta atata cu pitzi alea pe instagram, mai fata, ca ai alte lucruri, incet, incet vine facultatea” Si dicutam. Iar cea mica este, clar, in perioada de roblox, se joaca in retea. Lumea zice “toata ziua se joaca copiii aia”. Dar tu vezi numai ca se joaca sau vezi ca reusesc sa-si faca o retea de tovarasi, fac strategii impreuna, fac trade-uri, “da-mi aia, ca sa-ti dau aia”. Ei fac acolo o scoala extraordinara cu roblox asta, ceea ce scoala nu te invata. Scoala noastra te invata sa reciti Luceafarul. Exceptional! Asta iti trebuie in ziua de asta, sa stii Luceafarul pe de rost. Ai intrat intr-o firma recitand Luceafarul, toata lumea zice: “Bravo, esti director!” Copiii astia fac niste chestii foarte misto in roblox, invata in retea, ca sa nu mai zic ca incep sa se uite in codul sursa. Nu i-a invatat nimeni. Dar noi vedem numai faptul ca toata ziua stau pe calculator. Le aduc aminte celor care gandesc asa ca bunica lu’ maica mea ii zicea “Mai, fata, nu mai sta tu, tot timpul, cu ochii in carti, ca te-oi prosti!”. De unde stim noi ca nu suntem in situatia bunicii de la tara? Asa pareau si cartile atunci, o prosteala… 321Future: Si pentru ca tot ai pus intrebarea asta, vreau sa te intreb despre viitor. Deja ai fost vizionar o data, cum vezi viitorul acum, ce schimbari majore se vor intampla in urmatorii 20-30 de ani? Ce putem face noi sa-i ajutam pe copii sa se descurce, pentru ca, dupa cum vezi, apar mereu noi provocari. Cristian China-Birta: N-am nici cea mai mica idee. Am fost la o conferinta din asta, ca m-a invitat lumea, ca veneau tot felul de oameni inteligenti care isi dadeau cu parerea. Apropo, eu recomand tuturor, la final de ani sa salveze predictiile care se fac. Gen “top 10 trenduri”. Salvati-le si uitati-va ce s-a intamplat. Erau tovarasi de-ai mai si le ziceam “Uite ce ai zis, nu mai zice din astea, ca nu ai de unde sa stii”. A zis unul la final de 2019 de tik tok? Unul n-a zis nimic de tik tok si e reteaua sociala cu 4 milioane de utilizatori, in cateva luni a explodat. Nu ai de unde sa stii! Apropo de cum ne crestem copii, tot lucrurile basic conteaza, sa-si gaseasca ei ritmul si rostul lor in viata, sa-si gaseasca propriile limitari, sa poata face alegeri, sa decida pentru ei, ca n-o sa fim noi tot timpul cu ei, acolo. Asta trebuie sa facem. Ca se schimba lumea digitala, ca nu se schimba, ca stai in pestera, ca stai pe luna, tot aia e, sunt niste chestii de baza pe care trebuie sa le faci. Ei sa decida, sa-si faca viata lor, sa-si formeze caracterul, singuri. Sigur ca trebuie sa stai pe acolo si sa mai modelezi cate un pic, asa, dar in esenta trebuie sa-i lasi pe ei. Altfel avem varianta cu copilul care iese de la scoala si e dus la germana, la sanscrita veche, la gimnastica, bineinteles la aruncarea cu sulita, ca e extraordinar de important. Si vine copilul rupt si la 18 ani pleaca de acasa. Si mama zice “Vai, dar m-am sacrificat pentru el”. Pai rau ai facut, daca te-ai sacrificat, el nu ti-a cerut sa te sacrifici, el ti-a cerut sa-i fii mama. Si tu ce i-ai fost? Excel. Ca iar ma enervez! 321Future: Multumesc mult de tot, a fost savuroasa discutia cu tine! Iata surpriza, pentru cei care au ajuns pana aici. (AP12). Sursa foto: Elita Romaniei... Despre aventura, cu Radu Paltineanuaugust 2, 2020Ecologie / InterviuriRadu Paltineanu a emigrat cu parintii in Canada, la varsta de 15 ani. A studiat inginerie software la McGil, cea mai buna universitate din Canada, In 2013 traversa in echipa mare parte a Scandinaviei si Europei de Est pe bicicleta (peste 2,400 de km), apoi a decis sa traverseze intreaga Europa si Asie Centrala cu autostopul, de la Paris la Teheran, Iran. A urmat o ascensiune pe varful Damavand (5671 m), cel mai inalt varf vulcanic al Asiei, incepand astfel proiectul „7 Volcanic Summits”. In 2015 si-a propus sa fie primul roman care traverseaza cele doua Americi pe bicicleta, din Alaska pana in sudul Argentinei, expeditie finalizata in 3 ani, doua luni si 18 zile. Pentru această expeditie a primit titlul de European Adventurer of the Year 2018. Radu isi impartaseste experienta și motiveaza prin speech-urile sale atat angajati din companii, cat si tineri, sa indrazneasca sa vizeze cat mai sus, sa-si urmeze visele si sa persevereze. 321Future: Eu sunt in Bucuresti, imi beau cafeaua “la birou”, adica acasa. Tu unde esti acum? Radu Paltineanu: Sunt undeva la nord de Hamilton, la cort, e seara aici in Noua Zeelanda, ora 21, m-am pregatit de odihna, maine ne asteapta o noua zi de trekking in acest traseu de 3000 km pe care am ales sa-l parcurgem, prin cele doua insule principale ale Noii Zeelande. 321Future: Lumea te cunoaste mai mult din aventura ta din cele doua Americi, cand ai traversat cele doua continente, 35.000km din Alaska pana in Patagonia, Argentina. Cum aparut noua aventura in Noua Zeelanda? Radu Paltineanu: Viata e un sir de aventuri, nu? Eu asa o vad. Am venit aici in luna martie, am organizat o tura pentru cativa clienti, trebuia sa fie o aventura scurta, o experienta de doua saptamani, mai precis 17 zile. Pana la urma s-a transformat intr-o aventura mult mai serioasa, de cateva luni de zile, din cauza epidemiei care ne-a prins aici. In momentul in care ne-au fost anulate zborurile n-am facut ca restul celor care au venit cu noi, sa ne luam alte bilete si sa incercam sa gasim alte rute, ci am decis sa ramanem aici si sa transformam aceasta situatie de criza, aceasta schimbare, intr-o noua oportunitate de aventura. Imediat dupa cele 5 saptamani de carantina care au fost impuse aici ne-am luat talpasita si ne-am apucat sa traversam Noua Zeelanda, din cel mai nordic pana in cel mai sudic punct al sau. Am luat-o usor, la pas, sunt 3000 de km. Eu sunt invatat din Americi cu o foarte mare diversitate a peisajelor, am fost in atatea tari si prin atatea medii climatice, zone geografice dar aici, chiar daca vorbim de aceeasi tara, aici ma impresioneaza – ne impresioneaza, pentru ca sunt in aceasta aventura impreuna cu iubita mea – extraordinar de mult diversitatea de aici, din Noua Zeelanda, pentru ca pana la urma vorbim de o tara care nu e asa de mare. Este o tara de 268.000 km patrati, similara ca teritoriu cu Romania, dar extrem de variata, traseul este extrem de interesant si ne bucuram de fiecare zi din aceasta aventura. Ne motiveaza foarte mult sa fim in natura, sa vedem toate peisajele astea si sa traim aceasta experienta. Una este sa te duci intr-o tara si sa “o vezi” cu masina, sa bifezi anumite locuri pe care le cauti pe net si care sunt mai cunoscute si altceva e sa o iei la pas, sa faci o traversare, sa acoperi atat de mult teritoriu prin forte proprii, cum imi place mie sa spun. Daca in America am mers cu bicicleta, aici am luat-o la pas. Interesant este ca anul acesta eu aveam in plan Groenlanda pe skiuri, si n-a fost sa fie, pandemia ne-a prins aici, mi-a dat peste cap si mi-a modificat planul, asta e realitatea. 321Future: Suna extraordinar, si bicicleta, si pe jos si pe skiuri… Radu Paltineanu: Mie asta imi place si asta promovez, un alt tip de a vedea lumea, dar a o vedea prin forte proprii, “no pain no gain” – parerea mea. Atat timp cat tu depui un efort sa vezi locurile acelea parca altfel ti se deschid orizonturile, altfel vezi lumea, ai parte de o experienta cu adevarat interesanta, autentica, e altceva. Una e sa iei masina din punctul A in punctul B si sa petreci cateva ore acolo, cateva ore dincolo si sa dormi la o pensiune, si alta este sa petreci luni de zile, ani de zile, la cort, sa parcurgi prin propria-ti sudoare mii, sau chiar zeci de mii de km pe bicicleta, pe jos sau cu skiurile – de ce nu, daca vorbim de regiuni polare. Asta promovez si asta imi place, asa imi place mie sa vad lumea, asa imi place sa explorez si asta imi da acces, pana la urma, la anumite locuri in care nu ajunge foarte multa lume si asta ma motiveaza. Esti in mijlocul naturii, in mijlocul unor zone salbatice, unde nu ai acces cu masina, unde in general oamenii nu se gandesc ca este posibil sa ajunga, nici nu stiu de acele locuri pana la urma. 321Future: Cu toate asta tu ai absolvit Software Engineering si nu esti acum intr-un birou de IT-sti, ci calatoresti. Cum ai ales aceasta cale? Radu Paltineanu: Am ales o cale care poate, pana la urma, nu este atat de profitabila financiar, dar pentru mine este mai rewarding din punctul de vedere al experientei. Ma simt mai liber pana la urma, nu sunt legat de un anumit proiect, de un anumit orar, nu sunt legat de nimic. Am o libertate si pot sa imi fac un program personal. Cred ca de asta nici nu am vrut sa merg in acea directie, pentru ca stiam ca vor exista foarte multe constrangeri, lucruri care trebuie facute la program. Am ales calea aventurii, a unei vieti diferite. Eu cred ca viata poate fi traita in mai multe feluri, nu exista un tipar dupa care trebuie sa traim, si trebuie sa fim sinceri cu adevaratele pasiuni ale noastre. Eu am ales calatoria, aventura mai degraba – pentru ca atunci cand spun calatorie ma gandesc la acel gen de calatorie cand mergi de la Bucuresti la Madrid sau de la Bucuresti la New York si petreci cateva zile acolo. Mie imi place sa le spun expeditii sau aventuri pentru ca, de cele mai multe ori, ele au o durata foarte indelugata de timp si presupun o anumita logistica Multi s-ar putea simti coplesiti de prejudecatile altora, ai o viata diferita, faci lucrurile diferit, eu nu ma simt, ma simt foarte bine in pielea mea de aventurier, de expeditionar. Bineinteles, nu e usor, cel putin finanicar vorbind, nu e usor dar important este sa-ti cauti adevarata pasiune, sa ti cauti motivatia aceea in care te trezesti in fiecare dimineata si de abia astepti sa inceapa o noua zi, o noua provocare. Stiu ca zi de zi am parte de o experienta noua, ma hranesc cu asta, pana la urma nu exista o rutina, multa lume se simte coplesita, anihilata de rutina vietii. Sa fac aceleasi lucruri zi de zi pentru mine ar fi imposibil. 321Future: Multa lume pune semnul de egalitate intre “reusita profesionala” si satisfactia personala sau fericire, dar ele nu inseamna acelasi lucru. Si, de fapt, implinirea personala este legata mai degraba de urmarirea pasiunilor, nu de titlul jobului pe care il ai. Radu Paltineanu: Exact! 321Future: Dar povesteste-mi, te rog, cateva intamplari interesante, sau lucruri care te-au impresionat, oameni care te au marcat… Radu Paltineanu: Oameni pe care ii intalnesc pe traseu ma impresioneaza zi de zi, sunt de cele mai multe ori suflete calde, oameni care imi prezinta felul lor de a trai, viata lor, casele lor. Chiar aici in Noua Zeelanda avem parte de multa ospitalitate din partea oamenilor. Unii oameni, cand ajungem in comunitatile lor, ne dau cheile de la casa, “ok, nu aveti unde sa stati, poftim, va dau o camera”. La fel s-a intamplat si in America, din Alaska pana in Argentina. Imi place sa ajung in comunitatile cele mai indepartate, cele mai mici. Imi place sa vad de la cele mai mari metropole pana la cele mai mici comunitati si sa o iau pe acele carari sau drumuri care nici nu apar pe harta, si asta imi permite sa vad cu adevarat cum traiesc oamenii de acolo, ce traditii au, cum se comporta, cum vorbesc, felul lor de a fi. Ma ajuta sa invat cu adevarat despre lume si despre regiunea respectiva. Persoane care m-au marcat? Un Don Clemente din desertul peruan, supranumit si “ingerul desertului”, era un om destul de modest, avea un restaurant-popas si m-a impresionat pentru ca, din modestele lui resurse, dadea de mancare la toti calatorii care aveau o poveste, Ii rasplatea pentru povesti si pentru aventura lor cu o mancare calsa si, eventual, daca voiai sa ramai acolo, erai bine venit, puteai sa ramai la el, oferea masa si cazare gratis. Si imi aduc aminte ca, atunci cand am plecat, mi a dat si 20 de soles care sunt echivalentul a 25 de lei romanesti. Din putinul lui oferea la toata lumea cu o dragoste, cu o caldura sufleteasca incredibila. Sunt genul de persoane care te marcheaza. La fel m-a marcat o discutie foarte, foarte faina purtata cu fostul presedinte al Uruguayurlui, Hose Pepe Mujica. M-am dus acasa la el si am discutat cu el, am baut impreuna mate si am discutat despre fericire. O discutie foarte faina, si de la fericire am ajuns la foarte multa alte subiecte, pentru ca omul este o enciclopedie. Are o poveste de viata incredibila, de la trupele de guerilla din anii ’60 care voiau sa rastoarne regimul si sa instaureze socialismul in Uruguay la cei (cred ca) 14 ani de inchisoare – cum a ajuns el la a se cunoaste cu adevarat si a se conecta cu sine in acei ani, in care poate altii ar fi luat-o razna – pana la a deveni seful statului si a aduce niste reforme incredibile intr-un stat sud-american, cum ar fi legalizarea avortului (in conditiile in care Argentina incearca acest lucru de ani de zile si nu s a ajuns la acest pas.. Poate in Romania nu se intelege, ne mai traind cu acest aspect de 30 de ani, de la Revolutie incoace, dar problema este foarte serioasa in America de Sud si e cumva foarte avangardist ce a facut el, intr-o societate sud-americana, La fel si cu casatoriile gay, care si in marea parte a tarilor europene reprezinta inca o problema. Sunt persoanaje pe care le-am intalnit in aceste aventuri in jurul lumii foarte, foarte interesante si de la care ai de invatat foarte mult. 321Future: Voiam sa te intreb, de fapt, ceva foarte important, si se leaga oarecum si cu discutia despre fericire, tu povesteai la un moment dat ca aceste calatorii nu te ajuta numai sa descoperi lumea, ci sa te descoperi si pe tine … Radu Paltineanu: Da, sigur, vezi in tine anumite laturi pe care poti sa le pui deoparte si poti sa le ignori, sau nu le poti vedea sursa exacta intr-un context de rutina. Dar In momentele de criza, care apar, de regula, in astfel de expeditii si aventuri, ele ies la suprafata sub forma de furie, sub forma de bucurie, diverse manifestari si este interesant. E si mai interesant acum, cand calatoresc cu iubita mea, ca ajungem sa ne cunoastem mai bine, ajungem sa ne vedem anumite laturi pe care poate le vezi dar nici nu poti sa le numesti acasa, aici e mult mai usor sa le identifici si sa le “vezi” efectiv. 321Future: Stiu ca esti si speaker motivational si pledezi pentru calatorii si aventura, ca factor formator. proiectul meu este despre viitor si despre pregatirea pentru acest viitor. Ce abilitati crezi ca sunt necesare copiilor pentru a face fata unui viitor pe carenu il putem cunoaste? Radu Paltineanu: Expunerea la un factor de risc, bineinteles calculat, deci aceasta expunere la un factor de risc, la noutate si la diversitate, asta mi se pare esential pentru dezvoltarea unui copil. In genul de expeditii si aventuri pe care le promovez si in care ma implic exact de asta te lovesti, noul, socantul, diversitatea tarilor in care te duci, a zonelor pe care le strabati. Este inevitabil, lucrurile astea sunt acolo, te intalnesti cu ele, te impaci cu ele, te cunosti cu ele si te impaci cu ele si inveti din toate chestiile astea. Factorul de risc mi se pare foarte important (bineinteles cumpatat, nu vorbesc aici de lucruri nesabuite), este important pentru dezvoltarea personala pentru ca te scoate din zona de comfort. Si asta e important, sa stim sa iesim din zona de confort, e practic necesar daca vrem sa ne dezvoltam, sa crestem, daca vrem sa invatam si altceva, daca vrem sa evoluam. La fel, daca vorbim despre community building, sunt niste skilluri pe care le inveti si care te deschid, te dezvolta extraordinar. De aceea nemtii promoveaza foarte mult genul acesta de aventuri, de calatorii, la fel si francezii, care au o cultura extraordinara, fac chestia asta in toata lumea, si englezii, intr-o anumita masura. Din Europa de Est foarte multi polonezi fac asta, ii vezi implicati in tot felul de aventuri in toata lumea; de la cele mai periculoase la cele mai banale sau la aventuri culturale. E un lucru foarte foarte fain, ai e pacat ca in Romania nu exista acest lucru, oamenii spun deseori “A, dar eu nu am bani sa merg”…Nici macar nu-si dau seama ca nu este vorba despre bani aici, este vorba de o cultura, de un fel de a face lucrurile. Eu cred foarte mult in dezvoltarea tinerilor prin calatorii, dezvoltarea unor abilitati care pot fi folositoare in orice alt proiect pe care il vor vrea dus la bun sfarsit in viata. Cred ca putem construi o societate mult mai buna atunci cand ne dam seama ca suntem toti legati pe aceasta planeta, ca suntem mult mai dependenti de natura decat credem. E important sa ne dam seama de aceste lucruri si este putin mai greu atunci cand nu reusesti sa iesi din mediul in care ai crescut, din mentalitatea cu care ai crescut. Aceste aventuri iti dau o deschidere, o viziune pe care altfel nu o poti avea. 321Future: Pana la urma expunerea la diverse medii si factori de risc este un factor formator si iti poate oferi acea rezilienta necesara pentru a face fata situatiilor neasteptate. Si pentru ca am ajuns la final, as vrea sa te intreb ce proiecte mai ai, ce mai vrei sa faci in urmatorii ani? Radu Paltineanu: As vrea pentru urmatoarea perioada sa merg in Coreea de Sud, sa locuiesc acolo un an de zile si apoi ar putea sa fie un punct de plecare spre Siberia, Kamchatka, si spre partea de nord-est a Rusiei. 321Future: Iti multumesc foarte mult pentru aceasta discutie si iti doresc mult succes in aventurile tale! Sursa foto: Radu Paltineanu Click aici pentru a-l sustine pe Radu Paltineanu in aventurile sale.... Despre fotografie (si nu numai) cu Dan Dinuaugust 1, 2020Ecologie / InterviuriDan Dinu este unul dintre cei mai cunoscuti fotografi de natura din Romania, cu o experienta de peste 20 de ani in domeniu. Fotografiile sale eu aparut in reviste precum National Geographic, Photo Travel, National Geographic Traveler, Photo Magazine sau WWF Panda Magazine. Are numeroase nominalizari si premii la concursuri si peste 70 de lucrări prezentate in saloane de fotografie nationale si internationale. A vizitat și fotografiat până acum peste 30 de tari in ture foto sau în proiecte personale. A colaborat in proiecte importante de fotografie, cum ar fi Wild Wonders of Europe sau Rewilding Europe si este fotograf colaborator al WWF, cea mai mare organizatie de protectia mediului din lume. Este presedintele FORONA, fondator al proiectului Photolife si este implicat in numeroase alte proiecte fotografice, alaturi de iimportante ONG-uri din domeniu, WWF, Propark sau Conservation Carpathia. In 2010 a initiat România Sălbatică, cel mai mare proiect de fotografie de natura creat pana acum in țara. 321Future: De cand a inceput pasiunea pentru fotografie? E lucrul pe care ti l-ai propus la varsta copilariei? Dan Dinu: A inceput destul de devreme, desi nu stiu daca asta am stiut ca vreau fac. Cred ca a plecat mai degraba de la pasiunea pentru animalele, pentru lumea vie din jur, pentru calatorie, pentru aventurile despre care citeam cand eram copil. Nu a fost asa, o chestie ca vreau sa ma fac fotograf, a fost ideea ca as vrea sa calatoresc mai mult, sa vad mai multe animale, sa vad mai multe locuri faine. Iar cand am ajuns sa le vad am inceput sa-mi doresc sa iau si ceva acasa si cum protectia naturii a fost intotdeauna importanta pentru mine am preferat sa iau fotografii si nu alt fel de suveniruri. 321Future: Stiu ca ai calatorit foarte mult, ce locuri te-au impresionat din calatoriile tale? Dan Dinu: Sunt destul de multe locuri dar cred ca mai degraba ramai cu niste momente impresionante. Daca ar fi sa ma gandesc la peisaje, la un loc absolut spectaculos pe care l-am vazut cred ca imi vine in minte Noua Zeelanda, este o tara incredibila din punct de vedere al naturii si are foarte multe contraste pentru o tara atat de mica, as putea spune. Ai ghetari, ai vulcani, ai niste paduri absolut impresionante, si natura pare asa, un pic mai primordiala. Daca m-as gandi la animale atunci cu siguranta calatoriile din Africa au fost cele mai intresante, nimic nu te pregateste pentru experienta pe care o poti avea acolo. Imi aduc aminte cum, atunci cand eram copil, citeam in Atlasul Zoologic despre tot felul de animale si ma uitam la pozele de acolo si in turele din Africa am reusit sa vad pe viu animalele respective, a fost ca un fel de vis implinit! 321Future: Sa inteleg ca nu simti ca muncesti, munca e o pasiune… Dan Dinu: Da, as putea spune ca nu muncesc pentru ca fac ceea ce-mi place dar, in acelasi timp, atunci cand faci ceea ce-ti place muncesti cam de doua ori mai mult decat un om normal; pentru ca depui tot efortul tau, toate energia se duce spre munca. Dar atat timp cat iti place cred ca motivatia e suficient de mare incat sa nu te gandesti ca te chinui, nu esti la un birou, undeva unde esti obligat sa fii si nu te simti confortabil. Fotografia are acest atu, te face sa iesi afara din casa, te face sa calatoresti, te face sa cunosti oameni, sa vezi locuri, sa vezi animale si atunci intr-adevar munca e un pic diferita, ai si foarte multa varietate in ceea ce faci, nu este monotonia unui job obisnuit 321Future: Ce le-ai spune elevilor de acum care se pregatesc pentru diverse examene? Stii ca multi dintre elevii de astazi vaneaze note sau un “ok” la un examen, nu-si urmeaza neaparat pasiunile si, pe de alta parte, putini ajung sa lucreze in domeniul pe care l-au aprofundat in scoala. Dan Dinu: As incepe cu o vorba care mie imi place foarte mult, cele mai frumoase lucruri in viata nu sunt de fapt lucruri. Eu sunt unul dintre cei care nu profeseaza ce a facut in scoala, am schimbat cred de cel putin doua ori cariera – ca sa-i spun asa – fata de ce am studiat in liceu si in facultate. Dar cu toate astea, mai ales pentru cei care vor sa se duca pe cont propriu intr-o zona de antreprenoriat, de meserie libera sau de arta, totusi, scoala este importanta pentru ca iti ofera destul de multe cunostinte – unele inutile, sunt de acord cu asta – dar cu siguranta sunt si foarte multe cunostinte care te ajuta sa razbesti in lumea asta antreprenoriala, in care nu e deloc usor. Si foarte multe lucruri pe care le-am invatat in scoala m-au ajutat ulterior, chiar daca era vorba doar de a intelege ce trebuie sa vorbesc cu o contabila atunci cand am nevoie de un sfat sau sa inteleg niste principii economice care ma ajuta sa fac o oferta sau ceva de genul asta. E foarte interesant, cand suntem in scoala consideram multe dintre materii nu neaparat inutile, dar le consideram neinteresante, neatractive, dar dupa aceea ne izbim de ele si ne pare rau, uneori, ca nu am fost putini mai atenti. La fel cum le-as propune sa-si urmeze pasiunea, indiferent ce-ai face pe lumea asta pana la urma tot la pasiune ne intoarcem. Daca vrei intr-adevar un job in care nu simti ca lucrezi, fara monotonia de fiecare zi, atunci urmeaza-ti pasiunile. De exemplu ma gandesc la istorie, in scoala nu eram foarte atras de istorie dar acum am ajuns sa citesc multe carti de istorie pentru ca mi se pare foarte interesanta. Mi-a placut foarte mult geografia, mi-a placut biologia, materii care m-au ajutat foarte mult in ceea ce fac. Dar in cursul vietii ne schimbam, ne schimbam abordarea fata de lucrurile care ne plac, si cu cat le descoperim mai repede, si cu cat suntem mai atenti la asta, cu atat ne ajuta mai mult ulterior. 321Future: In calatoriile tale banuiesc ca ai avut multe momente dificile, ce calitati sunt necesare pentru a depasi obstacolele care iti apar in cale? Dan Dinu: Cel mai important lucru este sa fie perseverenti, sa fie perseverenti si sa aiba vointa. In momentul in care stii ca trebuie sa obtii ceea ce vrei treci peste foarte multe lucruri, treci peste chestii fizice, peste oboseala, treci peste mici probleme care pot aparea. Iar al doilea lucru, sa fie foarte, foarte optimisti si sa creada in cea ce si doresc. Optimismul asta, pe mine, cel putin, ma ajuta foarte mult. Cred ca daca esti optimist si ai o abordare pozitiva in ceea ce faci lucrurile se aseaza asa cum trebuie. 321Future: Chiar ma gandeam la una din fotografiile tale celebre, cea cu vulpita si citisem un comentariu, cum ca vulpita nu este atat de prietenoasa cu oricine, deci poate ca si starea pozitiva a ajutat. Dan Dinu: Cu siguranta, fara o stare pozitiva, fara a fi optimist si fara a crede in ceea ce faci nu cred ca obtii mare lucru. Si eu incerc sa dau un mesaj pozitiv in jurul meu, daca am fi toti tristi si toti pesimisti, atunci oamenii din jur, copiii din jur, ce modele sa aiba, pana la urma? Ti-ai lua ca model pe cineva care este trist si pesimist, care parca iti inspira acelasi lucru si tie? Eu nu as putea, si cred ca nimeni nu si-ar dori asta. Asa ca si noi ar trebui sa avem si sa continuam aceasta stare de bine. 321Future: E un mesaj foarte bun, mai ales in conditiile actuale din societate, care se confrunta cu alte stari de spirit… Dan Dinu: Avem o lipsa acuta de modele, de oameni pe care sa-i urmaresti, de oameni in care sa crezi, mai ales in ziua de astazi in care este foarte greu sa stii ce este adevarat si ce e fals. Este un paradox, traim intr o lume a informatiei, in care avem atat de multa informatie, dar in acelasi timp, daca nu stim sa cernem informatia suntem atat de usor de – hai sa nu zic manipulat ci mai degraba de – dus pe o cale gresita. Si atunci lipsa asta de modele si de oameni care sa ne inspire devine din ce in ce mai acuta, si avem o problema. 321Future: Un aspect care ma preocupa dar pe care nu l-am atins pana acum in interviuri este ecologia, conservarea mediului, lupta impotriva incalzirii globale. Tu ai petrecut foarte mult timp in natura si as vrea sa-mi spui cum simti tu natura si cat de important este sa pastram toata diversitatea ei minunata si sa ne bucuram de ea. Dan Dinu: Cred ca lucrurile aici sunt extrem de simple, desi problema este destul de complexa, si se rezuma la o simpla afirmatei: planeta asta nu are nevoie de noi, noi avem ne voie de planeta. Daca noi am disparea maine, in urmatorii 30-40 de ani planeta isi revendica totul, cladiri, autostrazi, absolut tot ce am construit, si merge mai departe. Planeta nu este aici ca sa ne faca noua o favoare, este pur si simplu casa noastra, si daca noi nu o protejam, daca noi ne batem joc de ea si nu intelegem sistemele care o sustin si care o fac viabila, potrivita sa sustina viata, efectiv “dam cu planeta de gard” cum imi place mie sa spun. Planeta n-o sa pateasca nimic, noi nu o sa mai fim aici. Este un concept atat de simplu, dar atat de greu de pus in practica, aici este de fapt marea provocare. Cred ca noile generatii sunt mult mai ok decat eram noi la varsta lor, din punctul asta de vedere. Cand eram noi copii marea problema a omenirii era gaura de ozon si era o frica absoluta de acea gaura de ozon formata deasupra Antarcticii. La un moment dat lucrurile s-au rezolvat, am pus capat folosirii freonului si a gazelor care accentuau acea problema, si gaura a disparut. Ei traiesc acum cu alte frici, daca le putem spune asa, a aparut problema cu incalzirea globala, iar acum, poate o problema si mai mare, si o isterie si mai mare, este cea creata in jurul plasticului, pentru ca efectiv ne otravim planeta. Cred ca fiecare generatie are, la randul ei, o provocare careia trebuie sa ii faca fata, dar solutii exista, trebuie ca noi sa le vedem si sa fim mai responsabili. Cred ca cei care vin din urma noastra ar trebui sa se stie ca nu fac asta pentru nimeni altcineva, fac asta pentru ei. Faptul ca sunt mai economi un pic cu resursele, ca consuma mai putina apa, ca incearca sa fie un pic mai eficienti energetic sau ca recicleaza, ca aleg mijloace de transport in comun sau o masina electrica, toate aceste lucruri nu le fac pentru nimeni altcineva, ci pentru ei. Ai pus problema ce se intampla peste 20-30 de ani. In momentul de fata nu mai sunt meserii pe care parintii nostri le practicau, noi suntem pusi in situatia sa ne reinventam in fiecare zi, pentru ca pur si simplu se inventeaza lucruri noi si apar meserii carora noi trebuie sa le facem fata, daca avem un job mai provocator. In 20-30 de ani este posibil ca ai nostri copii sa nu mai fie la fel, nici biologic cu noi. Cu toata nebunia digitala, cu toate lucrurile care apar e foarte greu sa tinem pasul, atunci macar sa avem grija de lucrurile de care putem avea grija. Iar daca vrei un sfat pentru parinti, si eu, la randul meu, sunt parinte, si imi dau seama ca uneori imi este imposibil sa-mi educ copilul asa cum am fost eu educat. Pentru ca bunul simt normal pe care il avem ca si oameni in societate vad ca nimic din ce il pot invata acum, ceea ce am fost eu invatat, la randul meu, aproape ca nu mai este valabil. Suntem, cumva, o generatie de parinti care ar trebui sa fim noi insine educati de copii in anumite privinte. Iar daca noi, ca parinti, nu suntem suficient de deschisi sa ii lasam pe ei liberi sa se dezvolte in lumea in care ei traiesc, nu in lumea in care am trait noi, s-ar putea sa avem o problema si sa crestem o generatie care sa nu mai fie la fel de adaptata. Este o chestie la care trebuie sa cugetam destul de mult in ziua de astazi. Daca ne batem joc si de planeta, daca nici nu educam copiii pentru un viitor pe care nici noi nu-l cunoastem, s-ar putea sa fie o generatie care sa aiba o provocare destul de mare inainte. Dar cred ca o sa-i faca fata, pentru ca sunt mult mai adaptabili decat suntem noi, trebuie sa recunoastem ca ne-au depasit in multe prinvinte. 321Future: Care sunt proiectele la care lucrezi acum? Te-ai gandit si la integrarea noilor tehnologii, fotografii 3d sau realitate virtuala? Dan Dinu: Noi, in ziua de astazi, in Romania, ducem lipsa de lucrurile obisnuite, cand vine vorba de proiectele mari fotografice sau de proiecte de film. Da, sunt din ce in ce mai multi fotografi, din ce in ce mai multi pasionati de arta asta, dar, totusi, sunt putine proiecte mari care s-au facut, si atunci ar trebui sa facem mai intai partea asta si apoi sa mergem in zona atipica. Sunt multi pasionati de ce apare nou, inovator, dar in momentul de fata nu avem un album de fotografie cu toata Romania, care sa faca cinste Romaniei, asa cum trebuie, cel putin Romaniei pe care eu o stiu din turele din teren. Trebuie sa recunosc ca sunt un pic nostalgic si as vrea sa vad o carte, un album de fotografie de genul asta, si de fapt la asta lucram. Proiectul Romania Salbatica are in plan si un album de fotografie, dar si un film documentar despre Romania, asa cum nu s-a mai facut pana acum si la care lucram intens, o sa fie gata in prima jumatate a anului viitor. Viziunea mea este ca trebuie sa lucram la lucruri pe care nu le avem inca, pentru ca Romania nu a fost prezentata asa cum ar trebui, si de abia dupa aceea sa venim cu inovatii foarte mari. Poate e un mod de a spune ca nu sunt neaparat un tip foarte tehnic, nu sunt neaparat un fan al noilor tehnologii si atunci poate ca ma cramponez in lucrurile pe care stiu sa le fac, dar cred, totusi, ca ar trebui sa acoperim mai intai golurile pe care le avem. 321Future: Acum, cu aceasta criza covid am vazut doua tendinte, una ar fi vizitarea virtuala a unor locuri, sunt disponibile muzee, galerii de arta, chiar si parcuri naturale, si a doua, toate lumea vrea sa iasa in natura, mult mai mult decat inainte. Dan Dinu: Da, pentru ca atunci cand ti se interzice ceva pentru o perioada ajungi sa iti doresti mai mult acel lucru. Noi, prin prisma jobului nostru am putut sa iesim in perioada de carantina si de blocaj, a fost foarte interesant. Sincer nu am facut publice lucrurile astea si am stat putin mai undeground, dintr-un fel de respect pentru colegii nostri de breasla si pentru cei care isi doreau sa iasa, oamenii de munte care au suferit foarte mult. Am incercat sa fim solidari cu ei si nu am publicat in momentul respectiv, am spus dupa aceea ce si cum s-a intamplat. Dar a fost foarte interesant, pentru ca natura si-a revendicat extrem de repede anumite zone, mi-aduc aminte de o tura in parcul natural Putna-Vrancea in care ne am intalnit cu vreo 15 ursi si vreo 15 cerbi, in doar doua zile. A fost ceva foarte neobisnuit, si pentru noi, care mergem des in natura, a fost o experienta interesanta. Asta pentru ca, daca traseul respectiv nu a fost foarte umblat, automat animalele au inceput sa si vada de traseele lor, mai ales ca perioada asta de blocaj a venit chiar in momentul in care natura incepea sa-si reia cursul, in primavara, in perioada martie-aprilie. Asta intareste cumva ceea ce spuneam mai devreme, ca planeta isi va revendica foarte repede totul. Daca noi ne comportam mai bine cu natura, daca suntem mai atenti la aceste lucruri avem si sansa sa vedem mai multe animale salbatice, sa intelegem mai bine comportamentul lor, pentru ca si asta este o provocare. Ok, le vezi dar cand te intalnesti cu ele, cum te comporti, ce faci? Este un lucru pe care ar trebui sa-l intelegem cu totii. Si noi, cu proiectul Romania Salbatica, asta incercam sa facem. fie pe site-ul RomaniaSalbatica.ro, fie pe pagina de facebook. incercam sa educam cat putem noi de mult, sa ne aducem si noi contributia la educarea tinerilor, pentru a avea un mediu mai sanatos is pentru un comportament mai adecvat in natura. Sursa foto: Dan Dinu... FizicaPrimul condensat Bose-Einstein realizat pe ISSiunie 11, 2020Fizica / Stiri / TehnologieCondensatul Bose-Einstein se poate obtine atunci cand atomii sunt adusi la o temperatura atat de scazuta incat se comporta ca un tot unitar,... Citește mai mult...Despre fizica (si nu numai) cu Cristian Presuraiunie 12, 2020Fizica / InterviuriFizica este cea care a pornit bulgarele acesta al cunoasterii, iar acest bulgare al cunoasterii il vedem astazi in tehnologia din jur.... Citește mai mult...Despre Atlantykron, cu Sorin Repanoviciiulie 31, 2020Astronomie / Digital / Ecologie / Evenimente / Fizica / Interviuri / TehnologieNoi ne-am propus mereu pe insulita, prin ceea ce faceam acolo, sa le oferim celor care vin o deschidere, ferestre catre viitor.... Citește mai mult...Metoda investigatieiaugust 21, 2020Fizica / InterviuriIn metodele inductive elevul nu mai are un rol pasiv, ca inainte, ci un rol activ in a-și spori cunoașterea, înțelegerea despre lumea din jur. Daca ne referim la stiintele exacte, sau la științele naturii, de fapt, elevul trebuie sa înțeleagă diferite fenomene din jurul lui, ca sunt fenomene fizice, chimice sau din lumea vie. In metodele clasice, cele deductive, profesorul se interpunea între elev și realitate si ii spunea: “Uite din zona asta a realitatii trebuie să înțelegi acest lucru, din zona cealaltă trebuie să înțelegi asta”, Acum, cu metodele inductive, profesorul face un pas în spate si il lasa pe elev sa-și puna capul la contributie atunci cand i se arata un fenomen sau o zona a realitatii, si el trebuie să-și explice ce e cu acel fenomen.... Citește mai mult...Despre fizica cuantica. De vorba cu Catalina Curceanuseptembrie 20, 2020Fizica / Interviuri / TehnologieCunoasterea este putere, putere de a folosi, putere de a transforma, putere de a inventa noi si noi lucruri sau utilizari noi ale unor tehnologii pe care le cunoastem.... Citește mai mult...Despre calatoriile in spatiul cosmic. De vorba cu Dumitru-Dorin Prunariuseptembrie 26, 2020Astronomie / Ecologie / Fizica / Interviuri / TehnologieDumitru-Dorin Prunariu este singurul cosmonaut român. A participat la misiunea Soiuz 40 (lansarea in spatiu a avut loc in data de 14 mai 1981) și a petrecut in 8 zile... Citește mai mult... interviuriDespre calatoriile in spatiul cosmic. De vorba cu Dumitru-Dorin Prunariuseptembrie 26, 2020Astronomie / Ecologie / Fizica / Interviuri / TehnologieDumitru-Dorin Prunariu este singurul cosmonaut român. A participat la misiunea Soiuz 40 (lansarea in spatiu a avut loc in data de 14 mai 1981) și a petrecut in 8 zile... Citește mai mult... Share Facebook Twitter Pinterest Linkedin
