Despre calatoriile in spatiul cosmic. De vorba cu Dumitru-Dorin Prunariu

Despre calatoriile in spatiul cosmic. De vorba cu Dumitru-Dorin Prunariu

Dumitru-Dorin Prunariu este singurul cosmonaut român. A participat la misiunea Soiuz 40 (lansarea in spatiu a avut loc in data de 14 mai 1981) și a petrecut in 8 zile pe orbita. Este de profesie inginer aeronautic si a fost Președinte al Comitetului ONU pentru Explorarea Pașnică a Spațiului Extra-atmosferic (UN COPUOS), președinte al Asociației Exploratorilor Spațiului Cosmic (ASE), vice-președinte al Comitetului de Relații Internationale al Agenției Spatiale Europene (ESA).

Pentru varianta podcast a acestui interviu click aici.

321Future: Atunci cand erati copil v-ati gandit ca o sa ajungeti cu adevarat in spatiu?

Dumitru-Dorin Prunariu: Cand eram copil visam sa zbor cu avioane. Cosmosul era atunci prea indepartat pentru mine, pentru Romania, pentru a-mi trece macar prin cap faptul ca as putea ajunge in spatiul cosmic. Desigur, citisem romanele lui Jules Verne, De la Pamant la Luna, Ocolul Pamantului in 80 de zile, aveam o idee, mai mult de science-fiction, despre ce insemana alte planete, alte corpuri ceresti, dar niciodata nu m-am gandit ca eu voi avea posibilitatea sa ajung acolo. Dar mi-am dorit intotdeauna sa zbor, sa zbor cu avionul.

321Future: Si cum a afost parcursul acesta extraordinar pana acolo, sus?

Dumitru-Dorin Prunariu: O, e mult de povestit… Cert este ca, dorindu-mi sa zbor si sa construiesc propriile mele avioane, am absolvit Facultatea de Inginerie Aeropatiala de la Bucuresti si am ajuns sa lucrez la o sectie de prototip la Intreprinderea de Constructii Aeronautice de la Brasov. Desigur, aviatia era deja foarte aproape, zburasem cu avionul in cadrul aeroclubului, stiam ce inseamna un avion sportiv, zburasem si cu avioane de transport.

Parcursul, insa, mi l-a schimbat radical o oportunitate care a venit pe neasteptate. In timpul serviciului militar comandantul unitatii ne-a prezentat faptul ca Romania participa la un program cosmic, ca este implicata de mult timp in activitati spatiale si ca acum se cauta candidati cosmonauti. Eram in sala cam 30 de cursanti, toti ne-am uitat unul la altul, nu prea am inteles la inceput despre ce este vorba. Nici unul nu cred ca s-a gandit serios ca ar putea sa zboare in spatiul cosmic, dar ni s-a propuis ca, cei care doresc, sa mearga la Bucuresti sa faca o vizita medicala completa. Mi-am zis “de ce nu?”, ma gandeam ca sotia mea era in ultimul an la aceeasi facultate pe care o absolvisem si eu, in Bucuresti, si am zis ca am ocazia sa ma intalnesc cu sotia. Si uite asa, o intamplare, aflndu-ma la locul potrivit si in momentul potrivit, si ridicand mana, mi-a schimbat soarta.

Au urmat vizitele medicale, am aflat mai multe despre cosmos, incepea deja sa ma pasioneze, era foarte incitant, la inceput nu stiam aproape nimic despre ce inseamna un zbor cosmic, ce inseamna tehnologia pentru zborul cosmic. In facultate invatasem lucrurile referitoare la avioane si zborul rachetei ca traiectorie si nu din punct de vedere al constructiei ei. Am aflat multe lucruri care m-au incitat si am mers mai departe, si, avand rezultate foarte bune, am fost ales sa reprezint Romania in spatiul cosmic.

321Future: E o poveste extraordinara! Si o sa va pun o intrebare primita de la cititiori: Ce situatie vi s-a intiparit mai bine in memorie si a fost mai extraordinara, ascensiunea pana in spatiu sau reintrarea in atmosfera?

Dumitru-Dorin Prunariu: As putea spune ca este o intrebare retorica pentru ca, atunci cand efectuezi pentru prima data o astfel de expeditie, totul pare interesant si totul este inedit. Desigur, pare mai putin periculoasa lansarea, pentru ca atunci functioneaza motoare puternice, stii ca esti impins in sus, stii ca, orice se intampla, capsula de comanda poate fi ejectata si coboara cu parasuta pe Pamant. Dar la revenirea din spatiul cosmic ramane doar echipajul intr-o capsula mica, un clopot de 2m diametru si 2m inaltime, care trebuie sa treaca cu o viteza foarte mare prin atmosfera, sa franeze – suprasarcini mari – si la un moment dat trebuie sa se deschida o parasuta.

Ei bine, mi-a dat prin cap, nu o data, faptul ca prima nava de tipul celei cu care zburam eu, Soiuz -Soiuz simplu, nemodificat – a esuat si s-a produs o catastrofa, prin nedeschiderea parasutei. Stiam, insa, ca acel sistem a fost revizuit, a fost restestat si totul trebuia sa mearga bine, dar, culmea!, si noi am avut o problema la aterizare. O problema mica, e adevarat, tot cu parasuta. S-a deschis mai tarziu decat trebuia, ceea ce a dat emotii foarte mari echipajului, noua, celor care eram inauntru – ne treceau niste traspiratii reci – dar si celor care urmareau zborul din centrul de comanda si care supravegheau fiecare secunda, toate datele care erau transmise, si care au amutit si ei pentru cateva secunde, in acel centru. Ii auzeam in casti, pentru ca aveam legatura duplex cu ei si, in momentul in care s a deschis parasuta, toata lumea a fost fericita, am rasuflat usuratisi noi si am asteptat doar impactul cu solul.

Deci situatiile sunt tensionate si la lansare, si la aterizare. Experienta este unica, mai ales cand o faci in premiera. Colegul meu, Popov, mai zburase o data in spatiul cosmic, era la al doilea zbor. De asemeni, toate situatiile acestea speciale care pot aparea, esti pregatit sa le faci fata din punct de vedere tehnic dar emotional este cu totul diferit ceea ce traiesti in spatiul cosmic fata de ceea ce traiesti la simulator, acolo unde ai repetat de sute si sute de ori fiecare faza a zborului. Zborul cosmic real este cu totul altceva, iar emotiile traite acolo sunt de cu totul alta natura si intensitate decat cele pe care le poti incerca intr-un simulator.

321Future: Si pentru ca tot vorbim de emotie, iata o alta intrebare de la cititori: Care este senzatia cand privesti lumea din spatiu? Multi cosmonauti au povestit ca, vazand Pamantul din spatiu, au simtit ca li se schimba radical perspectiva asupra lumii si asupra vietii. Cum este acel moment in care vezi toata frumusetrea si toata fragilitatea planetei noastre, printr-un mic hublou, dintr-un habitaclu de metal care goneste cu o viteza nebuna prin spatiu.?

Dumitru-Dorin Prunariu: Este adevarat cea ce spuneau colegii mei, noi toti suntem oameni, oameni obisnuiti cu o meserie neobisnuita, cu multe implicatii. Ca oameni, avem un anumit mod de a gandi, de a receptiona ceea ce se intampla in jurul nostru, si marea majoritate reactionam la fel.

Faptul va vezi Pamantul de la inaltimi cosmice, ii vezi nu numai frumusetile dar si fragilitatea lui, vezi cat de tare este ranit de activitatile omului – defrisari, poluare, zone intregi afectate de incedii, inundatii – toate acestea te impresioneaza. Dar ceea ce te impresioneaza cel mai mult din spatiul cosmic este subtirimea atmosferei terestre. In atmosfera se desfasoara toate procesele vii, aici traim de cand ne nastem pana murim, aici traiesc plantele, insectele, animalele, tot ce este viata este legat de atmosfera. Ei bine, de acolo din spatiul cosmic o vezi atat de subtire, ca, daca ai compara pamantul cu un mar, grosimea atmosferei ar fi comparabila cu grosimea cojii marului. Si-ti dai seama ca toate procesele vii se petrec in acea atmosfera pe care o poluam, care este afectata, al carui strat de ozon este afectat, care este bombardata in permanenta de radiatii solare si le filtreaza in buna parte, pana cand radiatiile ajung jos pe pamant. De asemeni in ea intra mult praf cosmic, cateva sute de tone pe zi, meteoriti, asteroizi, se petrec multe alte lucruri nefavorabile.

Si atunci, intr-un fel te sperii, te ingrijorezi foarte mult. Si te gandesti ca trebuie sa faci tot posibilul, in primul rand pentru a ajuta la constientizarea necesitatii de a o pastra curata, pentru noi, pentru generatiile viitoare, asupra necesitatii de a modifica o serie intreaga de procese care o polueaza.

Si astfel, ajungi sa participi la multe activitati internationale inclusiv in cadrul Organizatioei Natiunilor Unite, unde problemele planetei sunt analizate la cel mai inalt nivel si de catre toate guvernele lumii. Desigur, masurile care se iau, se iau in timp si uneori acest timp este foarte lung. La nivelul unei organizatii ca ONU nimic nu se rezolva peste noapte, Uneori se produc dezbateri timp de ani de zile, pana se ajunge la o concluzie care sa fie unanim acceptata, sa se voteze si sa fie adoptata printr-o rezolutie ONU, care ulterior este obligatorie pentru toate statele membre. Deci faci tot ce poti, incerci sa rezolvi rapid anumite lucruri, dar esti si constient de faptul ca lucrurile importante se rezolva in timp.

321Future: In ultimul timp, dupa o perioada de relativa pauza, explorarile spatiale au revenit in atentia tuturor, acum au inceput sa se implice si companiile private. A fost si momentul oportun pentru lansarea mai multor misiuni catre Marte, din cauza apropierii dintre planeta noastra si Marte. Se vorbeste chiar, din ce in ce mai concret, de trimiterea unei misiuni cu echipaj uman pe Planeta Rosie, in viitorul apropiat. Cum vedeti evolutia explorarilor spatiale in urmatorii 20-30 de ani?

Dumitru-Dorin Prunariu: Spatiul cosmic, fiind initial abordat de guverne, prin agentii guvernamentale, necesitand o investitie in infrastructura atat de costisitoare incat nici o firma privata nu si-o putea permite, a ajuns in faza in care, deja, produce, produce business, produce afaceri, deschide campul institutiilor private. Si uite asa a aparut un Elon Musk, a aparut un Jeff Bezos, si mai sunt si altii, care au transformat cosmosul intr-o afacere profitabila.

Desigur, partea guvernamentala nu o va inlocui nimeni, zborurile de explorare, zborurile stiintifice, care nu aduc un beneficiu material imediat, vor fi facute in continuare de guverne. Noi suntem curiosi, noi trebuie sa stim ce se afla in Univers, pentru a ne cunoaste mai realist propria istorie si a sti ce ne asteapta in viitor. De asemeni, vrem sa stim cum evolueaza Universul si trebuie sa trimitem pentru aceasta observatoare astronomice departe, in spatiul cosmic, pentru ca numai de acolo putem vedea ce se intampla mult mai departe, neperturbati de atmosfera terestra, de praful din atmosfera sau de mediul plin de radiatii electromagnetice din jurul Pamantului.

Acolo unde este vorba de afaceri, acolo unde este vorba de a construi tehnologie pentru a o vinde sau inchiria, acolo unde se castiga miliarde din acest domeniu, normal ca apar oameni de afaceri, intreprinzatori hotarati, care se vede ca au succes. Afacerile acestea private se vor dezvolta in continuare, se va dezvolta si turismul cosmic.

Oamenii doresc sa zboare in regim privat in spatiul cosmic, sa admire Pamantul de la inaltimi cosmice. Este greu, deocamdata, de realizat astfel de lucruri, pana acum le-au realizat doar rusii, cu concursul unei firme americane care selectioneaza oameni de afaceri care doresc sa zboare in Cosmos. Astfel au produs un numar de turisti cosmici care si-au platit cu zeci milioane de dolari zborul privat in spatiu. Primul dintre ei a fost, in 2001, Denis Tito, un miliardar american. Dar acest lucru, efectual la bordul Statiei Spatiale Internationale, care este o statie construita de guverne, in principal, perturba intr-un fel activitatea oficiala, activitatea planificata la bordul ei.

Si atunci, in mod sigur, vor exista si statii orbitale private care sa ofere confortul necesar, asemanator unui hotel, dar in conditiile deosebite ale imponderabilitatii din spatiul cosmic, si nave care sa duca oamenii in spatiu, la bordul unei astfel de statii orbitale.

Sursa foto: space.com

Exista o firma americana Bigelow care promoveaza si construieste structuri gonflabile. O statie orbitala va fi trimisa pliata in spatiul cosmic si umflata cu ajutorul unor butelii de aer, apoi in interiorul ei toate echipamentele vor regenera permanent aerul, vor asigura toate serviciile, inclusiv cele de toaleta, si tot ce este nevoie pentru a te simti confortabil.

Sa nu uitam ca Elon Musk a semnat deja un contract cu un miliardar japonez, ca, prin 2023, sa il trimita cu o nava spatiala gigant, Starship, pe care o cosntruieste acum, in jurul Lunii, impreuna cu artisti care sa fie inspirati de spatiul cosmic si sa produca arta in acest domeniu. Deci inceputul este deja facut, trebuie continuat si trebuie dus la alta scara

Sursa foto: space.com

321Future: Suna ca in povestile SF pe care le citeam in copilarie… Avand in vedere toata efervescenta aceasta de proiecte spatiale, cei care sunt acum copii au sansa de a participa la un moment dat, chiar in mod direct, la aceasta aventura. Poate vor deveni chiar astronauti, sau vor participa la dezvoltarea tehnologiilor care vor duce oamenii in spatiu. Ce sfaturi ati da tuturor copiilor, dar mai ales celor care viseaza sa devina exploratori spatiali?

Dumitru-Dorin Prunariu: In primul rand sa nu inceteze nicodata sa viseze: Visul este un motor foarte important in devenirea fiecaruia dintre ei. Pentru multi visele se transforma in realitate. Visele se constituie intr-o motivatie si intr-o determinare de a aborda acel domeniu de activitate. Este nevoie de oameni cu pregatiore stiintifica, este adevarat. In momentul de fata se insista foarte mult, nu numai in Europa dar si in alte state, sa nu mai spun de Statele Unite, pe stiinte, tehnologie, matematica, inginerie. Aceste lucruri se invata, perseverent, nu avem nevoie numai de economisti, de juristi, de oameni care sa se ocupe de natura, avem nevoie si de productie, productie industriala intr-un domeniu foarte promitator pentru viitor.

Desigur, multi vor dori sa devina astronauti dar multi dintre ei vor ajunge doar sa lucreze in acest domeniu de activitate si-si vor descoperi noi talente, talentul de a elabora programe stiintifice, de a le planifica, de a construi aparatura pentru ele. Iar un alt coleg de-al lor, care va avea toate calitatile necesare, va fi selectionat pentru a fi cosmonaut si va duce toate aceste experimente si tehnologii in spatiul cosmic.

Cosmosul nu inseamna numai a ajunge, ca persoana fizica, in spatiul cosmic. Pana acum au zburat in cosmos 570 de oameni din intreaga lume, incepand cu Iuri Gagarin in 1961. Dar in jurul lor sunt sute de mii de oameni care produc tehnologie, care o intretin, care dezvolta echipamente, aparatura, care se ocupa de planificarea zborurilor cosmice – care aduc racheta pe rampa, ca sa spun asa – care se ocupa de functionarea impecabila a tuturor sistemelor, si care sunt cei care trimit oameni in spatiul cosmic. Asa ca mesajul meu este: E bine sa ajungeti acolo, iar de acolo, daca sansa va va surade, veti fi selectionati sa deveniti si cosmonauti!

321Future: E un mesaj foarte frumos si va multumesc mult!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *