Metoda investigatiei

Metoda investigatiei

Discutie cu Cristian Hatu

Cristian Hatu a studiat Geofizica și Filosofia la Universitatea din București și și-a continuat studiile la Universitatea Ludwig Maximilian din Munchen. Este membru fondator și președinte al Centrului de Evaluare și Analize Educaționale (CEAE), Programul „Fizica Altfel“, demarat în 2011, a dus la schimbarea curriculei pentru gimnaziu şi la formarea a peste 2500 de profesori de fizică. Succesul acestui program a dus la extinderea acestuia și la alte arii curriculare, precum chimia.

321Future: Ce este metoda investigației și care sunt avantajele ei ?

Cristian Hatu: Metoda investigației ține de o categorie puțin mai largă de metode, numite metode inductive. Metodele inductive se opun metodelor folosite până acum 10-20 de ani în destule țări din lume, chiar în tări cu sisteme educaționale destul de performante. In cazul metodelor deductive elevul era un înregistrator de informații, profesorul era în fața elevilor și le transmitea cunoașterea despre o zonă sau alta a realității, despre un domeniu sau altul, și, de multe ori, elevii doar își notau în caiete ceea ce le spunea profesorul. Deci era vorba, preponderent, de un transfer de cunoaștere.

In metodele inductive elevul nu mai are un rol pasiv, ca înainte, ci un rol activ în a-și spori cunoașterea, înțelegerea despre lumea din jur. Daca ne referim la științele exacte, sau la științele naturii, elevul trebuie să înțeleagă diferite fenomene din jurul lui, ca sunt fenomene fizice, chimice sau din lumea vie. In metodele clasice, cele deductive, profesorul se interpunea între elev și realitate și ii spunea: “Uite, din zona asta a realitătii trebuie să înțelegi acest lucru, din zona cealaltă trebuie să înțelegi asta”, Acum, cu metodele inductive, profesorul face un pas în spate și il lasă pe elev să-și puna capul la contribuție atunci cand i se arata un fenomen sau o zona a realitatii, și el trebuie să-și explice ce e cu acel fenomen. Deci trebuie să reia, la scară mică, ceea ce a făcut cercetătorul respectiv atunci când reușit să vină cu o explicație a acelui fenomen, sau când a reușit sa determine relațiile cauzele din spatele unui fenomen, și chiar sa vină cu un formalism matematic.

De ce s-a schimbat paradigma acum 10-20 de ani, in destul de multe țări, de ce s-a făcut aceasta trecere de la metode deductive la metode inductive? Pentru că e nevoie, intr-o măsură mult mai mare, ca viitorii adulti să poată gândi structurat, să poata gândi autonom, să poată procesa situații noi pe care le au în fața lor și să vină cu soluții bune. Pentru ca sunt tot mai putine joburi în care avem de-a face cu munci rutiniere, cu munci repetitive. Si datorita automatizării, care a inceput acum cateva zeci de ani, o să mai fie încă un val de schimbări în zona economică, datorită introducerii inteligentei artifciale.

Pe de altă parte, dinamica economică este tot mai mare, apar ramuri noi, apar domenii noi, altele dispar, apar meserii noi. Cei care sunt acum elevi vor trebui să se adapteze la acest mediu economic, vor trebui să fie capabili să-și formeze alte specializări. Acest mod de a face școală, în care îi inveti pe elevi să gândească cu mintea lor, să gestioneze situații complexe, să poată lucra autonom și să învețe să învețe, îi va ajuta mai târziu să își poată forma, mult mai rapid, alte specializari.

321Future: E o evoluție oarecum firească, pentru că acum, să zicem, 50 de ani, sau 70 de ani, informația era în manual, era unul din puținele locuri unde se gasea acea informație, profesorul, practic, traducea informația searbădă din manual într-o lecție pe ințelesul copiilor. Acum informația este peste tot, elevii invață mult mai multe în școală decât învățau acum 70 de ani. Deci ei au nevoie de această înțelegere, de a învăța cum să învețe, pentru a putea gestiona informațiile complexe.

Cristian Hatu: De fapt s-a constatat în ultima vreme că nu este importantă neaparat informația, cât ințelegerea acelei informații. Ne întâlnim cu diferiți oameni care au terminat școala acum 10-15 ani și povestim despre ce facem..

- Ce interesant, știi că, de fapt, eu nu am înțeles mare lucru din fizica și chimie!
- Ok, și ce note ai avut?
- Am avut 9 si 10, cel puțin, în gimnaziu.
- Cum era posibil să ai 9 și 10, dacă nu ai înțeles mare lucru?
- Păi, invățam pe dinafară ce ne preda profesorul, partea de teorie, învătam algoritmii de rezolvare a problemelor, fară să ințeleg mare lucru din ce e in spate…

Si dacă îi intrebam ce ințeleg dintr-un anume fenomen, nu mai erau in stare să dea o explicație, la un nivel minimal. Pentru că, de fapt, fusese o asimilare de informație neînsoțită de înțelegere.

Iar aceste metode inductive îi ajută pe elevi să devină cât mai pricepuți în a înțelege cum funcționează realitatea, și să o facă autonom. Pentru că, dupa ce iese elevul din clasă, după ce se termina ora sau ziua de scoală, profesorul nu mai este lângă elev, să îi dea explicatia fenomenelor, el trebuie să fie in stare să ajungă la explicatia respectivă. După ce termină scoala, el se va intalni cu tot felul de procese sau fenomene și profesorii nu vor mai fi acolo, să îi ofere pe tavă explicatiile.

Dar asta se poate vedea nu numai în ce fac oamenii in zona economică, în jobul pe care îl au, se poate vedea și în viata personală, cum si-o construiesc, se poate vedea în ce masură ei pot fi manipulati, în ce masură sunt vulnerabili la fake news. Pot fi o multime de consecințe nefaste ale faptului că ei nu sunt obisnuiti să gândească cu mintea lor, sa capete putere de discernamânt, să aibă gândire critică.

321Future: Intr-o discutie cu Nansi Lungu, el spunea că lucrurile care i se par cele mai importante în învățare sunt înțelegerea, motivația și autonomia. Se pare ca această metodă răspunde la toate aceste trei deziderate. înțelegerea vine direct de la copil, motivația este dată de faptul că poate avansa învățănd ceva cu mintea lui …

Cristian Hatu: Motivația poate să vină și din bucuria că el poate singur să înțeleagă cum functionează lumea din jur. Mulți profesori ne spun că elevii au această reactie: “Interesant, lumea din jurul nostru are o logică, și logica asta o putem întelege singuri!”. Ei sunt fascinati de această chestiune.

321Future: Am înțeles că această metodă se aplică deja de câțiva ani și chiar voiam să vă întreb despre consecinte, cum a modificat experiența de învățare și chiar și rezultatele elevilor?

Cristian Hatu: Acum câtiva ani am facut un studiu de impact în care am măsurat dacă se poate observa un progres la elevi dacă se aplică aceasta metoda și am văzut că produce un salt de 18% in valoare absolută. Asta era la inceputul proiectului, dar de atunci s-au mai facut progrese, pe multe planuri, inclusiv recomandari pentru profesori, ce să facă la oră, fise de lucru, au fost gândite zeci de experimente cu material la îndemanâ. Programa de gimnaziu s-a schimbat exact in directia aceasta, acum programa de gimnaziu la fizicâ arată exact că în tările cu sisteme educationale performante, Germania, Danemarca, Estonia… Este un lucru destul de putin cunoscut in spatiul public.

Dincolo de aceste evaluări cantitative, profesorii ne spun că reapare curiozitatea elevilor, dupa câteva săptămâni de folosire a acestei metode majoritatea elevilor sunt ochi și urechi in timpul orelor. De multe ori vine pauza și parcă nu s-ar mai da dusi din clasă, merg după profesori în pauză și le pun o multime de intrebări, e subiectul care se discuta în pauze cu colegi de la alte clase. Povestesc intre ei ce intrebări au pus, ce experimente au mai făcut, ce au descoperit singuri, cu mintea lor. Elevii înțeleg semnificativ mai bine temele discutate, povestesc acasă. Multi părinti spun că doar asta povestesc copiii când ajung acasă, ce se intamplă la fizică. De prin clasa a III-a sau a IV-a nu mai povesteau nimic, trageau de ei parintii sa mai spună ceva, dar acum se întâmplă foarte des sa povestească acasă, cu entuziasm, despre ce au mai făcut la fizică, despre ce experimente au facut, chiar încearcă să mai facă acasă experimente, îi roagă pe părinti să-i mai ajute cu anumite materiale. Vin părintii către noi și ne spun că i-au innebunit copiii cu povestile despre orele de fizica. Si la fel se intampla și la chimie. Sigur, amploarea schimbarii nu e la fel de mare ca la fizică. La fizică am format intre între 65% și 70% din numărul total de profesori, deci peste 2.500 profesori. La chimie am format doar vreo 300.

Profesorii, și de fizică și de chimie, ne spun că aceste două materii au devenit materiile preferate ale elevilor. Sunt si ei uimiti de ce se întamplă cu metoda asta, de ce se produce o schimbare atât de mare la elevi. Ne spun că înainte, în clasa a VII-a, poate mai aveau în clasă 2-3, maxim 4 elevi care mai erau atenți la ce se discuta la oră, ceilalti se uitau pe pereti, se mai uitau pe telefon, aveau mintea în altă parte. Cu cât trecea vremea, cu atât erau mai mulți elevi “mobilă”, cum îi numeau profesorii. Acum, după câteva săptămâni (de utilizare a acestei metode), poate mai rămân 3-4 elevi care nu sunt atenti la ce se spune.

321Future: Intenționați, din câte am înțeles, să continuați programul, să-l extindeti și la chimie și la biologie…

Cristian Hatu: Da, dar la biologie să vedem dacă gasim finantare, că aici a fost mai complicat sa gasim companii să ne sprijine…

321Future: Revenim la actualitate, pentru că e o problemă care ne vizează pe toți, traversăm acum această perioadă de criză coronavirus. Care sunt cele mai mari provocări aduse educatiei în această perioadă și cum am putea păstra cumva calitatea educației, măcar așa cum e ea acest moment?

Cristian Hatu: Din ce răspunsuri am văzut că au dat elevii la niste chestionare, am înțeles că o bună parte dintre ei au spus că a fost plictisitoare învățarea la distanță. Dacă in timpul orelor normale, în clasa, profesorii spuneau că doar câtiva elevi mai erau atenti – și atunci poate le era jenă copiilor, sau le era teamă de sanctiuni – vă dați seama ce se intamplă acum, cu învatarea la distantă. De multe ori, profesorul nu avea decât niste dreptunghiuri negre in fată, pentru ca elevii nu activau și camera video, ne putem da seama în ce măsură se putea preda în aceste condiții. Si atunci, de fapt, se pune problema: mai erau motivați elevii să învețe, măcar cat erau motivati inainte? De fapt, din ce am înțeles vorbind cu profesorii, în cazul în care au folosit tot metodele clasice, i-au pierdut destul de mult pe elevi.

321Future: Exact aici voiam sa ajung, daca metodele clasice nu functionează ce am putea face sa reevaluăm aceste metode. Este această criză cea care ne va face să schimbăm ceva fundamental în procesul de educație?

Cristian Hatu: Eu cred că a fost ca un catalizator această criză, a scos la suprafață mai clar problemele profunde, problemele sistemice. Modul în care se predă la clasă e o problemă sistemică. Povesteam mai devreme despre faptul că elevii sunt acum mai interesati fizică sau de chimie, că reapare curiozitatea, că aceste materii devin cele preferate. Nu întâmplător apar aceste reacții, pentru că această schimbare de paradigmă s-a produs deja, într-o bună parte din țările Uniunii Europene, acum 10-15 ani.

E un raport pe care l-am lasat acum o lună, în care analizam în ce măsură metoda aceasta, metoda investigatiei, și in sens mai larg metodele inductive, au fost introduse in tările UE. Si din analiza noastră a rezultat că sunt 18 tări europene și Turcia care au introdus aceste metode, de 15 ani, Si asta pentru că au văzut și ei eficienta lor, au vazut ce se întâmplă pe alte continente, au văzut că sunt alte economii puternice care au făcut aceste schimbari – vorbim de Japonia, Coreea de Sud, Australia, Statele Unite – și și-au dat seama că, dacă nu fac o schimbare în sistemele de educatie, economiile europene nu vor mai fi competitive peste 10, 15 sau 20 de ani. Deci este o fundamentare mai profundă a acestei schimbări de paradigmă. Am citit și noi diferite rapoarte și studii și am vazut că aceeasi reacție au avut-o elevii din celelalte țări unde s-a produs aceasta schimbare.

Revenind la întrebarea “Ce e de făcut?”, ar trebui să se facă această schimbare la toate ariile curriculare. Cand vorbim de stiințe exacte vorbim de metode inductive, dar în cazul altor arii curriculare, “Om și Societate”, “Limba și Literatura Romana”, acolo putem vorbi de învățare activa, adică elevii sa aibă un rol activ în procesul de extindere a cunoașterii lor, să iși suflece și ei mânecile și să fie parteneri ai profesorului in procesul de a afla mai multe și a înțelege lumea din jur.

321Future: Sună foarte bine si sper că se va întâmpla asta, sper că se va merge, de exemplu, pe modelul din țările anglo-saxone unde debate-ul are un rol foarte important, în timp ce noi încă învățăm “pe de rost” comentarii. Sper ca se va ajunge la un moment in care elevul să poată să-și spună punctul de vedere și, chiar dacă greșește, să primească un feedback care sa-l ajute sa se corecteze.

Cristian Hatu: Lucrurile acestea se pot intampla dacă se mareste numărul celor care pun presiune pe decidenti, să facă schimbările acestea. Oricât ne straduim noi, un ONG sau două, trei, dacă mesajul nu se multiplică în spatiul public, ei nu pot fi scoși din inertie. Noi, chiar dacă am avut parteneri sau am avut oameni care ne-au sprijinit în zona aparatului tehnic din Minister, atunci când exista o retinere, o neîntelegere la decidenți …, tragem barca pe uscat.

De aceea este important ca și alte voci din spațiul public să pună reflectoarele pe problemele astea sistemice ale învatamantului. De multe ori spunem “vine toamna și sunt nu știu câte scoli cu toalete in curte, sau nezugrăvite”, Vorbim de 30 de ani despre aceleași lucruri, dar nu punem reflectoarele pe problemele astea structurale: cum facem ca elevii să nu mai fie, in majoritatea lor, plictisiți la ore?. Nu întâmplător elevii români sunt cei mai puțin motivati să vină la școală, dintre toate țările UE. Pentru ca avem aceste metode de predare, sistemul de evaluare este gândit așa este gândit, de multe ori se învață comentarii sau probleme tip, daca vorbim de (pregătirea pentru) Evaluarea Națională. Evaluările sunt gpandite pentru a verifica dacă elevul a memorat informații, dacă a invatat niște algoritmi de rezolvare de probleme, nu pentru a verifica dacă el este capabil să gândească cu mintea lui. Uitați-va ce diferență este între evaluările noastre și testările internationale, PISA sau TIMSS.

Trebuie pusă presiune să se facă schimbări de substanță în programele școlare, schimbări argumentate, fundamentate, nu făcute după ureche, cum se fac de zeci de ani la noi. Altfel, astupam crăpături în peretii unei clădiri care e gata să se prabusească.

321Future: Cred ca ar trebui o implicare mai mare a societatii civile, și când spun asta ma refer și la parinti, și cred că ar trebui cumva să încercăm să pornim niște proiecte pilot, care să arate că se poate schimba ceva.

Cristian Hatu: Da, așa este. spuneam de părinți care se mirau ca vin copiii lor entuziasmați de la ore, dar există și părinti care intreabă de ce nu are copilul 20 de pagini scrise în caiet la oră, de ce nu se face scoala cum s-a făcut pe vremea lor. Suntem și noi in contact cu grupuri de părinți și vedem acolo ce discuții sunt. Multi nu înțeleg care ar fi mizele, unde ar trebui sa se schimbe lucrurile. Multi spun “Eu am facut o scoală bună, vreau să facă școală cum făceam eu”. Dacă elevul nu e atent, înseamnă că nu e profesorul suficient de aspru sau de dur la ore”. E si cealalta fata a medaliei.

321Future: Ultima întrebare este în general despre viitor. Cum vedeți viiitorul, cel de peste 20-30 de ani? Ce vor face face copiii noștri in viitor, și ce trebuie să facă părinții de acum pentru a pregăti copiii pentru acel viitor?

Cristian Hatu: Vă spuneam că, acum câțiva ani, un adult schimba specializarea de 3-4 ori de-a lungul vietii active. Va dati seama ce se va intampla peste 15-20 de ani, când copii de acum vor avea 30, poate 35 de ani? Probabil se vor schimba specializările de 5-6 ori, sau mai mult, de-a lungul vietii active. Dinamica economică se va amplifica, ponderea muncilor rutiniere va scădea și mai mult, vor avea la locul de muncă și mai multe situatii în care vor trebui să decida singuri, vor avea situații noi în fața lor, inteligența artificială va prelua și mai multe din activitățile în care exista o oarecare repetitivitate. Si atunci, dacă școala nu reușește să le formeze abilitati ca cele despre care vorbeam mai devreme, va fi o mare problemă pentru cei care sunt acum elevi.

Va fi o mare problemă și pentru societatea noastră, pentru că nu vom avea ramuri economice care să aducă o plus-valoare semnificativă, nu vom avea o creștere economică pe termen mediu și lung de peste 4-5%/an. Sunt studii internaționale care leagă potențialul de dezvoltare al unei tari de nivelul analfabetismului functional în țara respectivă. Sunt, iarăsi, studii care spun că unul dintre factorii cei mai importanți în a avea o economie puternică, solidă, este calitatea forței de muncă. Ori, aceasta depinde direct de măsura în care școala le formează oamenilor astfel de abilitati, îi alfabetizeaza funcțional. Aici stăm foarte prost, la ultima testare PISA am avut 44% dintre elevii de 15 ani analfabeti functional, și dacă ținem cont ca până la 15 ani era deja un procent semnificativ de elevi care abandonaseră școala, și dacă îi luăm în calcul și pe aceștia, înseamnă ca ne apropiem de procentul de 50% dintre copii (nu elevi) de 15 ani care sunt în zona analfabetismului functional.

321Future: O perspectivă optimistă avem?

Cristian Hatu: Perspectiva optimistă este că trebuie să se facă aceste schimbări, solutiile există. Trebuie ca și cei din zona de decizie sa conștientizeze că suntem in al 13-lea ceas. Si noi, și alții, spunem lucurile acestea in spatiul public, uneori si interacționam, le spunem direct decidenților. Dar e o incapacitate de a face pașii acestia, absolut necesari. Analizand ce se întâmplă in Europa ne-am dat seama ca aproape că am pierdut acest tren formidabil, trecerea la metodele inductive pentru stiințele exacte. Au fost sute de milioane de euro în proiecte care se sprijine introducerea in școli a acestor metode, noi aproape ca nu am beneficiat deloc de aceste resurse și de expertiza din alte tari. Soluții există, trebuie să înțeleagă și cei din zona de decizie că timpul nu mai are răbdare.

321Future: Vă mulțumesc mult, a fost o discuție extrem de interesantă și sper sa mai putem discuta și in viitor.

Cristian Hatu: Sigur!


Proiectul de implementare a metodelor inductive in scoli este derulat de Centrul de Evaluare și Analize Educaționale și poate fi sprijinit prin implicare directa sau prin donatii.


Sursa foto: CEAE Romania

One thought on “Metoda investigatiei

  1. Abia astept vremurile cand in scoala romaneasca vor exista dezbateri intre elevi, cand profesorul va fi ghid pt elev in stimularea gandirii si exprimarea opiniilor, cand nu se va mai invata pe de rost si cand va exista un sens pentru toate. Foarte interesanta si conform vremurilor abordarea din articol!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *