Cristian China-Birta; alias Chinezu, este antreprenor (din 2008), consultant, blogger (din 2006), o figura foarte cunoscuta in lumea digitala, deseori in topul celor mai vizibile personalitati din domeniu. Are peste 13000 de articole pe blog, este asociat intr-o agentie de marketing digital, a participat la nenumarate evenimente in calitate de speaker sau moderator. La acestea se adauga cursuri, workshopuri si o activitate consistenta de coaching in domeniul social media. Este tatal a trei copii minunati.
Va invit sa descoperiti interviul cu el; iar spre final veti avea si o surpriza. Pentru ca oricat as incerca sa “traduc” in scris ceea ce spune, nu am cum sa reproduc corect verva si umorul lui.
321Future: Faci parte dintre vizionari, ai intuit corect directia de dezvoltare a industriei de media si advertising, si asta acum vreo 15 ani. Cum ai luat aceasta decizie, de a trece in mediul digital?
Cristian China-Birta: Mi se tot zice chestia asta…Poate ca am fost vizionar, dar poate ca am avut si noroc, trebuie sa le zicem p-alea drepte, n-are rost sa ne pupam singuri in oglinda, cat de buni suntem! E o combinatie, ca-n viata, ai si noroc, dar trebui sa te si uiti in directia in care trebe’. E ca-n bancul ala, cu baba care tot il roaga pe Dumnezeu sa i dea noroc la loto, si El se enerveaza la un moment dat: “Da, cumpara si tu niste bilete, ca eu te-as ajuta da’….”😁
Cred ca e o combinatie, si noroc, si viziune, dar multa lume nu vorbeste despre incapatanarea cu care trebuie sa ti urmaresti obiectivele. Acum toata lumea vorbeste de Chinezu, vede ca am agentie…Dar stai un pic, ca si eu am inceput de la zero, si a durat niste ani de zile pana sa prind un pic de cheag. E o combinatie de factori.
Cum am ajuns in zona digitala? Pur si simplu, m-am uitat un pic in jur si am vazut unde o sa mearga lumea. Eram in perioada in care aproape toata lumea din jurul meu zicea ca toata faza asta cu digitalul si social media e o moda, asa, o sa treaca. Si eu eram siderat, pentru ca ma uitam si-mi ziceam: “Ma’, cum sa treaca? Asta vine peste noi si ne schimba total vietile, eu nu-nteleg cum nu-ntelegeti! Si am vazut ca vine, mi s-a parut ciudat ca nu vad ceilalti, nu neaparat ca eu am fost mai destept. Pe atunci nu era asa usor, atunci nimeni nu stia exact cum se pot face bani din digital. Le-am luat pe rand, am incercat si aia, am incercat si aia, si acum m-am stabilizat la agentie digitala si ce mai fac eu pe partea de blogging, atat cat sunt si eu acolo, o farâma de influencer, cum se zice.😁
321Future: Pentru ca am vorbit despre munca, unul din lucrurile care m-au impresionat la tine a fost decizia de a face o distinctie clara intre munca si timpul acordat familiei. Si asta intr-un business care se misca 24h/24 si unde, teoretic, ar trebui sa fii tot timpul acolo, conectat. De ce ai luat aceasta decizie si care au fost consecintele?
Cristian China-Birta: La un moment dat se impunea decizia asta, pentru ca, in esenta, foarte multa lume nu realizeaza ca avem doar cateva ore pe zi in care putem sa facem ceva. Atat, nu avem mai mult, timpul asta nu-l poti taia, marunti, sa faci asa un cocktail si sa zici “hai, ca l-am fentat”. Nu, atatea ore ai! Si atunci trebui sa iei o decizie rationala, sa pui pe hartie… Pare asa, ceva de sulfet, toata lumea zice de programul meu #dupa18faraWeekend adica dupa 18 in timpul saptamanii si in weekend nu raspund la nici un mesaj, la nici un telefon, nimic, imi vad de mine si de familia mea, si lumea zice ” A… e o chestie de suflet”. Mai, nu prea, pur si simplu am pus pe hartie si am zis “Ce am de facut eu in viata asta?”.
Familie, adica nevasta, copii, placerile mele, muzica, ascult foarte multa muzica, citesc extraordinar de mult, mai am si partea asta cu blogul, mai am si colegii de la agentie, deci foarte multe lucruri. Bun, atatea ore am, ce sa fac? La ce renunt? Si incet, incet trebuie sa tai si sa le impart foarte bine. Apoi mai vine o reimpartire, adica nu pot la ora 9 sa ma ocup de agentie cand e si fiica mea langa mine, si le impart si asa. Si si mi-am facut intervalul asta, in timpul saptamanii, pana la ora 18 discutam, business, influencer, ce vrei tu. Dupa aia trebuie sa fii din cercul meu apropiat ca sa dai de mine, in sensul ca o suni pe nevasta si ea imi zice “Vezi ca te suna ala”, ca eu nu raspund, imi pun telefonul pe silent si asta e. Dureaza mult, pare usor acum cand vorbesc dar dureaza mult, m-am gandit niste ani de zile cum sa fac asta si apoi, incet, incet le-am implementat, si a durat vreo doi ani de zile pana sa le implementez ca lumea.
Dureaza, numai cand te gandesti ca 58% dintre romani – ma uit la studii, siderat – cand se trezesc pun mana pe telefon inainte de a se spala pe dinti. Pana schimbi obiceiul asta, dureaza. La fel, cand ai ajuns acasa, dai niste mancare la copil si dupa aia iar iei telefonul, ca vai, ce important e telefonul. Nu e asa de important. Deci dureaza un pic, dar important este sa vrei sa faci asta, sa te studiezi un pic, asa iti dai seama ca o iai pe aratura. Daca te uiti la screen-time pe telefon – estimeaza mai intai cat stai – si cand te uiti si vezi exact cat este, iti vine sa intepenesti, ca timpul este de 4-5 ori mai mare. dar tu ai zis “numai un pic am stat, doar un pic”.
Acum, ca efecte, evident ca in plan personal sunt niste efecte grozave, adica in planul relatiei cu copiii, cu familia, ai mai mult timp pentru ei. dar nu numai timpul, este ceea ce se numeste timp de calitate, numai cu ei stai. Nu “da, da” si cum s-a intors la tine pac! ai mai rezolvat un mail, asta inseamna ca creierul tau nu e acolo, pe treaba aia.
Iar pe linia de business a fost interesant, eu mi am asumat ca o sa pierd, pentru ca sunt clienti pe lumea asta care te vor, ca agentie sau consultant, sa fii disponibil 24h/24, te-a sunat la 1 noaptea cu o problema si tu sa o rezolvi. Eu le am zis “nu, noi lucram dupa orele de munca”, asta nu inseamna ca nu asiguram permanenta pentru anumiti clienti la agentie, pentru ca, evident, sunt lucruri care trebuie facute, dar eu, personal, nu. Si nu numai ca nu am pierdut business, dar am si castigat. Pe unii i-am pierdut, clar, dar ceilalti au zis, “respect, bravo, asta e un om care are principii, are viata, cu el vreau sa lucrez”. A fost foarte interesant, din punctul asta de vedere, un castig pe care nu l-am anticipat.
321Future: M-as fi asteptat la asta, stiu ca in tarile din Europa de Vest se face aceasta distinctie clara intre timpul de munca si timpul alocat familiei. Si este o forma de respect pentru cei care reusesc asta.
Cristian China-Birta: Toata lumea stie de tarile nordice, ca mereu ne uitam la ele, dar aplica lucrurile astea la tine acasa! In tarile nordice nu ai un sef care iti zice la 5 si 5, dupa ce s-a terminat programul si vrei sa pleci “Ei, dar ce faci?”. In tarile nordice nu poate zice asa ceva, dar la noi… Plus ca parintii iti zic, “nuuu, trebuie sa tragi, vreo 50 de ani trebuie sa tragi tare, sa stai, sa muncesti cel mai mult!”.
321Future: Pentru ca tot ai vorbit despre relatia cu copiii, noi ne straduim sa le asiguram copiilor tot ce le trebuie, sa-i pregatim pentru viata profesionala, cursuri, scoli, dar nu pierdem ceva din vedere? Si acest ceva ar fi, de fapt, cum sa fie ei fericiti, cum sa fie niste oameni multumiti de ei. Ce ti se pare tie important in aceasta intreaga odisee a parentigului?
Cristian China-Birta: Am facut multe lucruri in viata, si fac in continuare, dar de departe, de departe, cel mai greu lucru, dar si cel mai frumos e asta, cu copiii. Pentru ca nimeni nu stie cum trebuie crescuti copiii, vad toti expertii astia in parenting care stiu… Ei poate ca stiu, dar poate se aplica la ce fac ei, eu nu am cum sa fac copy-paste din ce fac ei si sa aplic la copilul meu. Nu am cum, suntem diferiti, noi ca parinti in primul rand, apoi fiecare copil ticaie intr-un anumit fel, conditiile sunt diferite, contextul, conditionarile sunt diferite. Din punctul meu de vedere secretul fundamental – adica daca m-ai obliga cu pistolul la cap sa zic ceva, ce cred eu despre cum trebuie sa-ti cresti copilul – as zice ca este comunicarea permanenta cu el, pe orice subiect, pe orice domeniu.
Ce insemana comunicarea asta? Sa nu ai nici o jena sa vorbesti cu copilul despre orice, jena insemnand, cum se intampla, mai ales la baieti la o anumita varsta, ca incep sa se uite la pornoshaguri si tu, ca parinte “vai, dar vai!”. Si tu te-ai uitat si acum faci pe mironosita, ce sa spun, mare smecherie, copilul are nevoie de chestii din astea la o anumita varsta. Vorbeste, mai, direct cu el. Si jena inseamna si cand nu te pricepi, cum e asta mica a mea cu key pop acum. E o muzica … innebunesc cand ascult, eu sunt rocker, metalist, si vine a mea cu K-pop, cu niste fâte care se misca si danseaza pe acolo. Normal ca stau sa ma uit cu ea..”Black pink, wow, ce tare…”. N-am nici o treaba, dar stau sa ma uit cu ea, sa creez puntile de comunicare.
Si, foarte, foarte important din punctul meu de vedere este ca atunci cand copilul are o problema, indiferent de ce factura, indiferent ce s-a intamplat, el sa vina la tine, ca parinte, prima data. Asa trebuie sa creezi relatia, sa vina la tine sa povestiti, chiar daca nu ai solutii, povestea in sine, discutia, comunicarea in sine e solutia cea mai buna. Cum faci asta? Facandu-ti in primul rand timp pentru ei, adica nu e rocket science. Eu nu inteleg parintiii care nu reusesc sa-si faca timp pentru copii, ca ei sunt ocupati, rup norma, Dar isi fac timp sa se duca la … conferinte de parenting. Esti nebun? Nu ai timp sa stai cu copilul dar te duci sa inveti cum sa cresti copiii? Pai stai, ma’, cu el. Asa se cresc copiii, nu-i crestem prin zoom, ca ma si enervez!
Eu nici gand sa fiu parinte perfect, doamne fereste, nici nu are rost sa povestim, numai ca eu, asa stramb, chiomb cum sunt, in lumea asta in care vezi de toate, parca imi vine sa zic “ce smecher sunt”. Dar nu sunt, numai ca sunt multi care, in loc sa-si vada de ale lor, o iau pe aratura, si eu, care stau pe tarina mea si ar frumos ma simt mai bine. Dar nu sunt perfect, nimeni nu e, toti suntem strambi si ne bate planetara.😁
321Future: Tu traiesti si muncesti in online, in digital, si stii ca sunt foarte multi parinti preocupati de limitarea accesului la online pentru copii lor. In online ei gasesc informatii, divertisment si mai este acea chestie specifica, gratificatia imediata. Tu cum ai gestionat aspectul asta?
Cristian China-Birta: Eu nu cred in limitari, de nici o culoare, eu cred ca trebuie lasati liberi total sa-si gaseasca singuri limitarile. Eu un pariu asta, e riscant. Regula de baza, mai ales cand sunt mici copiii, este sa le dai o libertate ingradita. Sa aiba autoritate, dar sa le dai si limite, am citit tot felul de teorii. Eu cu nevasta am aplicat alta teorie, libertate maxima pana isi gaseste copilul limite. Sigur ca in procesul asta o ia pe aratura, exagereaza, dar exagereaza, se loveste singur si isi revine, si incet, incet isi creeaza niste limite. Nu cred nici macar in limitarile astea cu internetul. Discutia e lunga, dar uite un exemplu. Un tata a facut niste modificari in router ca pruncul lui sa nu se mai uite la niste chestii de-ale lui sau sa nu descarce chestii. Tatal i-a tot zis sa nu mai faca, si el tot facea, si tatal s-a enervat si a facut niste modificari in router. Copilul s-a rugat vreo doua zile de el, si el “nu, nu, nu”, autoritar. Dupa cateva zile si-a dat seama ca nu mai zice nimic copilul si si-a zis “gata, l-am infrant”, adica, intelegi, ca la razboi. Si la un moment dat se intalneste cu un vecin, si-i zice vecinul: “auzi, ti ai reparat routerul ala, ca a venit copilul la mine sa-i dau parola, ca aveti stricat routerul, de cateva zile, asa”. Ce s-a intamplat in acel moment? Evident copilul nu mai are incredere in taica-su, si l-a si by-passat. Tatal a reactionat iar exagerat, a certat copilul, i-a dat pedepse, si incet, incet se rupe relatia. Nu cred in limitarile astea. Parintii autoritari zic “pai sa-i lasam asa, sa zburde? Da, eu ii las sa zburde, ca sa-si gaseasca ei limitele, singuri. Altfel ce faci?
"Vezi ca ti-am impus limitari!" "Da' de ce, tati?" "Pai, pentru ca...gratificatie imediata" "Ce, tati?" "Las", ca stiu eu"
Ca nici nu stii ce sa-i explici. Adica tu ai voie sa te uiti la tot, dar el nu, pentru ca e copil. Singura vina a unui copil este ca e copil si nu are dreptul sa se bucure de chestiile de care ne bucuram noi, pentru ca noi suntem adulti, si am suferit, si acum le meritam. “Copile, taci si tu si sufera, ca o sa meriti si tu candva”, cam asa e teoria, la multi. Nu cred in asta. Am prieteni in tehnologie cu tot felul de parentol control si blocking si le-am zis “nu veniti cu de-astea la mine, ca eu nu folosesc, eu vorbesc cu copii mei, daca gresesc, gresesc….”.
321Future: Si cum evolueaza aceste limite in functie de varsta? Pentru ca una e sa ai un copil de 5-6 ani si alta e sa ai unul de 14 ani.
Cristian China-Birta: Pai uite, eu am copil de 21 (copil 😁), de 15 si 8 ani, in ordinea numerelor de pe tricou.
Cel mare, pe care l-am lasat sa faca ce a vrut el, acum consuma internet pentru doua chestii majore, pentru informare (el are facebook si instagram dar nu sta pe ele), se informeaza, se documenteaza si mai joaca in retea niste jocuri cu niste prieteni de-ai lui, se distreaza, comunica intre ei. L-am si intrebat, “Tu nu esti nici acolo, nici acolo…” . “Ce sa fac acolo? Nu ma intereseaza, eu am gasca mea de prieteni…”
Astalalta, mica, rupe instagramul, si tik tokul acum. E o etapa, cred eu. O sa ramana pitzi pe instagram? E decizia ei. Numai ca acum incepem sa discutam, “mai, tati cum e aia, cum e aia?” Atunci intra parintele in rol, cand vine copilul sa discute, atunci poti incepe sa rafinezi un pic. Cum sunt eu, gingas ca un baros: “Hai tu pisi, nu mai sta atata cu pitzi alea pe instagram, mai fata, ca ai alte lucruri, incet, incet vine facultatea” Si dicutam.
Iar cea mica este, clar, in perioada de roblox, se joaca in retea. Lumea zice “toata ziua se joaca copiii aia”. Dar tu vezi numai ca se joaca sau vezi ca reusesc sa-si faca o retea de tovarasi, fac strategii impreuna, fac trade-uri, “da-mi aia, ca sa-ti dau aia”. Ei fac acolo o scoala extraordinara cu roblox asta, ceea ce scoala nu te invata. Scoala noastra te invata sa reciti Luceafarul. Exceptional! Asta iti trebuie in ziua de asta, sa stii Luceafarul pe de rost. Ai intrat intr-o firma recitand Luceafarul, toata lumea zice: “Bravo, esti director!”
Copiii astia fac niste chestii foarte misto in roblox, invata in retea, ca sa nu mai zic ca incep sa se uite in codul sursa. Nu i-a invatat nimeni. Dar noi vedem numai faptul ca toata ziua stau pe calculator. Le aduc aminte celor care gandesc asa ca bunica lu’ maica mea ii zicea “Mai, fata, nu mai sta tu, tot timpul, cu ochii in carti, ca te-oi prosti!”. De unde stim noi ca nu suntem in situatia bunicii de la tara? Asa pareau si cartile atunci, o prosteala…
321Future: Si pentru ca tot ai pus intrebarea asta, vreau sa te intreb despre viitor. Deja ai fost vizionar o data, cum vezi viitorul acum, ce schimbari majore se vor intampla in urmatorii 20-30 de ani? Ce putem face noi sa-i ajutam pe copii sa se descurce, pentru ca, dupa cum vezi, apar mereu noi provocari.
Cristian China-Birta: N-am nici cea mai mica idee. Am fost la o conferinta din asta, ca m-a invitat lumea, ca veneau tot felul de oameni inteligenti care isi dadeau cu parerea. Apropo, eu recomand tuturor, la final de ani sa salveze predictiile care se fac. Gen “top 10 trenduri”. Salvati-le si uitati-va ce s-a intamplat. Erau tovarasi de-ai mai si le ziceam “Uite ce ai zis, nu mai zice din astea, ca nu ai de unde sa stii”. A zis unul la final de 2019 de tik tok? Unul n-a zis nimic de tik tok si e reteaua sociala cu 4 milioane de utilizatori, in cateva luni a explodat. Nu ai de unde sa stii!
Apropo de cum ne crestem copii, tot lucrurile basic conteaza, sa-si gaseasca ei ritmul si rostul lor in viata, sa-si gaseasca propriile limitari, sa poata face alegeri, sa decida pentru ei, ca n-o sa fim noi tot timpul cu ei, acolo. Asta trebuie sa facem. Ca se schimba lumea digitala, ca nu se schimba, ca stai in pestera, ca stai pe luna, tot aia e, sunt niste chestii de baza pe care trebuie sa le faci. Ei sa decida, sa-si faca viata lor, sa-si formeze caracterul, singuri. Sigur ca trebuie sa stai pe acolo si sa mai modelezi cate un pic, asa, dar in esenta trebuie sa-i lasi pe ei. Altfel avem varianta cu copilul care iese de la scoala si e dus la germana, la sanscrita veche, la gimnastica, bineinteles la aruncarea cu sulita, ca e extraordinar de important. Si vine copilul rupt si la 18 ani pleaca de acasa. Si mama zice “Vai, dar m-am sacrificat pentru el”. Pai rau ai facut, daca te-ai sacrificat, el nu ti-a cerut sa te sacrifici, el ti-a cerut sa-i fii mama. Si tu ce i-ai fost? Excel. Ca iar ma enervez!
321Future: Multumesc mult de tot, a fost savuroasa discutia cu tine!
Iata surpriza, pentru cei care au ajuns pana aici. (AP12).
Sursa foto: Elita Romaniei
