Radu Paltineanu a emigrat cu parintii in Canada, la varsta de 15 ani. A studiat inginerie software la McGil, cea mai buna universitate din Canada, In
2013 traversa in echipa mare parte a Scandinaviei si Europei de Est pe bicicleta (peste 2,400 de km), apoi a decis sa traverseze intreaga Europa si Asie Centrala cu autostopul, de la Paris la Teheran, Iran. A urmat o ascensiune pe varful Damavand (5671 m), cel mai inalt varf vulcanic al Asiei, incepand astfel proiectul „7 Volcanic Summits”.
In 2015 si-a propus sa fie primul roman care traverseaza cele doua Americi pe bicicleta, din Alaska pana in sudul Argentinei, expeditie finalizata in 3 ani, doua luni si 18 zile. Pentru această expeditie a primit titlul de European Adventurer of the Year 2018. Radu isi impartaseste experienta și motiveaza prin speech-urile sale atat angajati din companii, cat si tineri, sa indrazneasca sa vizeze cat mai sus, sa-si urmeze visele si sa persevereze.
321Future: Eu sunt in Bucuresti, imi beau cafeaua “la birou”, adica acasa. Tu unde esti acum?
Radu Paltineanu: Sunt undeva la nord de Hamilton, la cort, e seara aici in Noua Zeelanda, ora 21, m-am pregatit de odihna, maine ne asteapta o noua zi de trekking in acest traseu de 3000 km pe care am ales sa-l parcurgem, prin cele doua insule principale ale Noii Zeelande.
321Future: Lumea te cunoaste mai mult din aventura ta din cele doua Americi, cand ai traversat cele doua continente, 35.000km din Alaska pana in Patagonia, Argentina. Cum aparut noua aventura in Noua Zeelanda?
Radu Paltineanu: Viata e un sir de aventuri, nu? Eu asa o vad. Am venit aici in luna martie, am organizat o tura pentru cativa clienti, trebuia sa fie o aventura scurta, o experienta de doua saptamani, mai precis 17 zile. Pana la urma s-a transformat intr-o aventura mult mai serioasa, de cateva luni de zile, din cauza epidemiei care ne-a prins aici.
In momentul in care ne-au fost anulate zborurile n-am facut ca restul celor care au venit cu noi, sa ne luam alte bilete si sa incercam sa gasim alte rute, ci am decis sa ramanem aici si sa transformam aceasta situatie de criza, aceasta schimbare, intr-o noua oportunitate de aventura. Imediat dupa cele 5 saptamani de carantina care au fost impuse aici ne-am luat talpasita si ne-am apucat sa traversam Noua Zeelanda, din cel mai nordic pana in cel mai sudic punct al sau.
Am luat-o usor, la pas, sunt 3000 de km. Eu sunt invatat din Americi cu o foarte mare diversitate a peisajelor, am fost in atatea tari si prin atatea medii climatice, zone geografice dar aici, chiar daca vorbim de aceeasi tara, aici ma impresioneaza – ne impresioneaza, pentru ca sunt in aceasta aventura impreuna cu iubita mea – extraordinar de mult diversitatea de aici, din Noua Zeelanda, pentru ca pana la urma vorbim de o tara care nu e asa de mare. Este o tara de 268.000 km patrati, similara ca teritoriu cu Romania, dar extrem de variata, traseul este extrem de interesant si ne bucuram de fiecare zi din aceasta aventura.
Ne motiveaza foarte mult sa fim in natura, sa vedem toate peisajele astea si sa traim aceasta experienta. Una este sa te duci intr-o tara si sa “o vezi” cu masina, sa bifezi anumite locuri pe care le cauti pe net si care sunt mai cunoscute si altceva e sa o iei la pas, sa faci o traversare, sa acoperi atat de mult teritoriu prin forte proprii, cum imi place mie sa spun. Daca in America am mers cu bicicleta, aici am luat-o la pas. Interesant este ca anul acesta eu aveam in plan Groenlanda pe skiuri, si n-a fost sa fie, pandemia ne-a prins aici, mi-a dat peste cap si mi-a modificat planul, asta e realitatea.
321Future: Suna extraordinar, si bicicleta, si pe jos si pe skiuri…
Radu Paltineanu: Mie asta imi place si asta promovez, un alt tip de a vedea lumea, dar a o vedea prin forte proprii, “no pain no gain” – parerea mea. Atat timp cat tu depui un efort sa vezi locurile acelea parca altfel ti se deschid orizonturile, altfel vezi lumea, ai parte de o experienta cu adevarat interesanta, autentica, e altceva. Una e sa iei masina din punctul A in punctul B si sa petreci cateva ore acolo, cateva ore dincolo si sa dormi la o pensiune, si alta este sa petreci luni de zile, ani de zile, la cort, sa parcurgi prin propria-ti sudoare mii, sau chiar zeci de mii de km pe bicicleta, pe jos sau cu skiurile – de ce nu, daca vorbim de regiuni polare.
Asta promovez si asta imi place, asa imi place mie sa vad lumea, asa imi place sa explorez si asta imi da acces, pana la urma, la anumite locuri in care nu ajunge foarte multa lume si asta ma motiveaza. Esti in mijlocul naturii, in mijlocul unor zone salbatice, unde nu ai acces cu masina, unde in general oamenii nu se gandesc ca este posibil sa ajunga, nici nu stiu de acele locuri pana la urma.
321Future: Cu toate asta tu ai absolvit Software Engineering si nu esti acum intr-un birou de IT-sti, ci calatoresti. Cum ai ales aceasta cale?
Radu Paltineanu: Am ales o cale care poate, pana la urma, nu este atat de profitabila financiar, dar pentru mine este mai rewarding din punctul de vedere al experientei. Ma simt mai liber pana la urma, nu sunt legat de un anumit proiect, de un anumit orar, nu sunt legat de nimic. Am o libertate si pot sa imi fac un program personal. Cred ca de asta nici nu am vrut sa merg in acea directie, pentru ca stiam ca vor exista foarte multe constrangeri, lucruri care trebuie facute la program. Am ales calea aventurii, a unei vieti diferite. Eu cred ca viata poate fi traita in mai multe feluri, nu exista un tipar dupa care trebuie sa traim, si trebuie sa fim sinceri cu adevaratele pasiuni ale noastre. Eu am ales calatoria, aventura mai degraba – pentru ca atunci cand spun calatorie ma gandesc la acel gen de calatorie cand mergi de la Bucuresti la Madrid sau de la Bucuresti la New York si petreci cateva zile acolo. Mie imi place sa le spun expeditii sau aventuri pentru ca, de cele mai multe ori, ele au o durata foarte indelugata de timp si presupun o anumita logistica
Multi s-ar putea simti coplesiti de prejudecatile altora, ai o viata diferita, faci lucrurile diferit, eu nu ma simt, ma simt foarte bine in pielea mea de aventurier, de expeditionar. Bineinteles, nu e usor, cel putin finanicar vorbind, nu e usor dar important este sa-ti cauti adevarata pasiune, sa ti cauti motivatia aceea in care te trezesti in fiecare dimineata si de abia astepti sa inceapa o noua zi, o noua provocare. Stiu ca zi de zi am parte de o experienta noua, ma hranesc cu asta, pana la urma nu exista o rutina, multa lume se simte coplesita, anihilata de rutina vietii. Sa fac aceleasi lucruri zi de zi pentru mine ar fi imposibil.
321Future: Multa lume pune semnul de egalitate intre “reusita profesionala” si satisfactia personala sau fericire, dar ele nu inseamna acelasi lucru. Si, de fapt, implinirea personala este legata mai degraba de urmarirea pasiunilor, nu de titlul jobului pe care il ai.
Radu Paltineanu: Exact!
321Future: Dar povesteste-mi, te rog, cateva intamplari interesante, sau lucruri care te-au impresionat, oameni care te au marcat…
Radu Paltineanu: Oameni pe care ii intalnesc pe traseu ma impresioneaza zi de zi, sunt de cele mai multe ori suflete calde, oameni care imi prezinta felul lor de a trai, viata lor, casele lor. Chiar aici in Noua Zeelanda avem parte de multa ospitalitate din partea oamenilor. Unii oameni, cand ajungem in comunitatile lor, ne dau cheile de la casa, “ok, nu aveti unde sa stati, poftim, va dau o camera”. La fel s-a intamplat si in America, din Alaska pana in Argentina. Imi place sa ajung in comunitatile cele mai indepartate, cele mai mici. Imi place sa vad de la cele mai mari metropole pana la cele mai mici comunitati si sa o iau pe acele carari sau drumuri care nici nu apar pe harta, si asta imi permite sa vad cu adevarat cum traiesc oamenii de acolo, ce traditii au, cum se comporta, cum vorbesc, felul lor de a fi. Ma ajuta sa invat cu adevarat despre lume si despre regiunea respectiva.
Persoane care m-au marcat? Un Don Clemente din desertul peruan, supranumit si “ingerul desertului”, era un om destul de modest, avea un restaurant-popas si m-a impresionat pentru ca, din modestele lui resurse, dadea de mancare la toti calatorii care aveau o poveste, Ii rasplatea pentru povesti si pentru aventura lor cu o mancare calsa si, eventual, daca voiai sa ramai acolo, erai bine venit, puteai sa ramai la el, oferea masa si cazare gratis. Si imi aduc aminte ca, atunci cand am plecat, mi a dat si 20 de soles care sunt echivalentul a 25 de lei romanesti. Din putinul lui oferea la toata lumea cu o dragoste, cu o caldura sufleteasca incredibila. Sunt genul de persoane care te marcheaza.
La fel m-a marcat o discutie foarte, foarte faina purtata cu fostul presedinte al Uruguayurlui, Hose Pepe Mujica. M-am dus acasa la el si am discutat cu el, am baut impreuna mate si am discutat despre fericire. O discutie foarte faina, si de la fericire am ajuns la foarte multa alte subiecte, pentru ca omul este o enciclopedie. Are o poveste de viata incredibila, de la trupele de guerilla din anii ’60 care voiau sa rastoarne regimul si sa instaureze socialismul in Uruguay la cei (cred ca) 14 ani de inchisoare – cum a ajuns el la a se cunoaste cu adevarat si a se conecta cu sine in acei ani, in care poate altii ar fi luat-o razna – pana la a deveni seful statului si a aduce niste reforme incredibile intr-un stat sud-american, cum ar fi legalizarea avortului (in conditiile in care Argentina incearca acest lucru de ani de zile si nu s a ajuns la acest pas.. Poate in Romania nu se intelege, ne mai traind cu acest aspect de 30 de ani, de la Revolutie incoace, dar problema este foarte serioasa in America de Sud si e cumva foarte avangardist ce a facut el, intr-o societate sud-americana, La fel si cu casatoriile gay, care si in marea parte a tarilor europene reprezinta inca o problema. Sunt persoanaje pe care le-am intalnit in aceste aventuri in jurul lumii foarte, foarte interesante si de la care ai de invatat foarte mult.
321Future: Voiam sa te intreb, de fapt, ceva foarte important, si se leaga oarecum si cu discutia despre fericire, tu povesteai la un moment dat ca aceste calatorii nu te ajuta numai sa descoperi lumea, ci sa te descoperi si pe tine …
Radu Paltineanu: Da, sigur, vezi in tine anumite laturi pe care poti sa le pui deoparte si poti sa le ignori, sau nu le poti vedea sursa exacta intr-un context de rutina. Dar In momentele de criza, care apar, de regula, in astfel de expeditii si aventuri, ele ies la suprafata sub forma de furie, sub forma de bucurie, diverse manifestari si este interesant. E si mai interesant acum, cand calatoresc cu iubita mea, ca ajungem sa ne cunoastem mai bine, ajungem sa ne vedem anumite laturi pe care poate le vezi dar nici nu poti sa le numesti acasa, aici e mult mai usor sa le identifici si sa le “vezi” efectiv.
321Future: Stiu ca esti si speaker motivational si pledezi pentru calatorii si aventura, ca factor formator. proiectul meu este despre viitor si despre pregatirea pentru acest viitor. Ce abilitati crezi ca sunt necesare copiilor pentru a face fata unui viitor pe carenu il putem cunoaste?
Radu Paltineanu: Expunerea la un factor de risc, bineinteles calculat, deci aceasta expunere la un factor de risc, la noutate si la diversitate, asta mi se pare esential pentru dezvoltarea unui copil. In genul de expeditii si aventuri pe care le promovez si in care ma implic exact de asta te lovesti, noul, socantul, diversitatea tarilor in care te duci, a zonelor pe care le strabati. Este inevitabil, lucrurile astea sunt acolo, te intalnesti cu ele, te impaci cu ele, te cunosti cu ele si te impaci cu ele si inveti din toate chestiile astea.
Factorul de risc mi se pare foarte important (bineinteles cumpatat, nu vorbesc aici de lucruri nesabuite), este important pentru dezvoltarea personala pentru ca te scoate din zona de comfort. Si asta e important, sa stim sa iesim din zona de confort, e practic necesar daca vrem sa ne dezvoltam, sa crestem, daca vrem sa invatam si altceva, daca vrem sa evoluam. La fel, daca vorbim despre community building, sunt niste skilluri pe care le inveti si care te deschid, te dezvolta extraordinar. De aceea nemtii promoveaza foarte mult genul acesta de aventuri, de calatorii, la fel si francezii, care au o cultura extraordinara, fac chestia asta in toata lumea, si englezii, intr-o anumita masura. Din Europa de Est foarte multi polonezi fac asta, ii vezi implicati in tot felul de aventuri in toata lumea; de la cele mai periculoase la cele mai banale sau la aventuri culturale. E un lucru foarte foarte fain, ai e pacat ca in Romania nu exista acest lucru, oamenii spun deseori “A, dar eu nu am bani sa merg”…Nici macar nu-si dau seama ca nu este vorba despre bani aici, este vorba de o cultura, de un fel de a face lucrurile.
Eu cred foarte mult in dezvoltarea tinerilor prin calatorii, dezvoltarea unor abilitati care pot fi folositoare in orice alt proiect pe care il vor vrea dus la bun sfarsit in viata. Cred ca putem construi o societate mult mai buna atunci cand ne dam seama ca suntem toti legati pe aceasta planeta, ca suntem mult mai dependenti de natura decat credem. E important sa ne dam seama de aceste lucruri si este putin mai greu atunci cand nu reusesti sa iesi din mediul in care ai crescut, din mentalitatea cu care ai crescut. Aceste aventuri iti dau o deschidere, o viziune pe care altfel nu o poti avea.
321Future: Pana la urma expunerea la diverse medii si factori de risc este un factor formator si iti poate oferi acea rezilienta necesara pentru a face fata situatiilor neasteptate. Si pentru ca am ajuns la final, as vrea sa te intreb ce proiecte mai ai, ce mai vrei sa faci in urmatorii ani?
Radu Paltineanu: As vrea pentru urmatoarea perioada sa merg in Coreea de Sud, sa locuiesc acolo un an de zile si apoi ar putea sa fie un punct de plecare spre Siberia, Kamchatka, si spre partea de nord-est a Rusiei.
321Future: Iti multumesc foarte mult pentru aceasta discutie si iti doresc mult succes in aventurile tale!
Sursa foto: Radu Paltineanu
Click aici pentru a-l sustine pe Radu Paltineanu in aventurile sale.
