Dan Dinu este unul dintre cei mai cunoscuti fotografi de natura din Romania, cu o experienta de peste 20 de ani in domeniu. Fotografiile sale eu aparut in reviste precum National Geographic, Photo Travel, National Geographic Traveler, Photo Magazine sau WWF Panda Magazine. Are numeroase nominalizari si premii la concursuri si peste 70 de lucrări prezentate in saloane de fotografie nationale si internationale. A vizitat și fotografiat până acum peste 30 de tari in ture foto sau în proiecte personale. A colaborat in proiecte importante de fotografie, cum ar fi Wild Wonders of Europe sau Rewilding Europe si este fotograf colaborator al WWF, cea mai mare organizatie de protectia mediului din lume. Este presedintele FORONA, fondator al proiectului Photolife si este implicat in numeroase alte proiecte fotografice, alaturi de iimportante ONG-uri din domeniu, WWF, Propark sau Conservation Carpathia. In 2010 a initiat România Sălbatică, cel mai mare proiect de fotografie de natura creat pana acum in țara.
321Future: De cand a inceput pasiunea pentru fotografie? E lucrul pe care ti l-ai propus la varsta copilariei?
Dan Dinu: A inceput destul de devreme, desi nu stiu daca asta am stiut ca vreau fac. Cred ca a plecat mai degraba de la pasiunea pentru animalele, pentru lumea vie din jur, pentru calatorie, pentru aventurile despre care citeam cand eram copil. Nu a fost asa, o chestie ca vreau sa ma fac fotograf, a fost ideea ca as vrea sa calatoresc mai mult, sa vad mai multe animale, sa vad mai multe locuri faine. Iar cand am ajuns sa le vad am inceput sa-mi doresc sa iau si ceva acasa si cum protectia naturii a fost intotdeauna importanta pentru mine am preferat sa iau fotografii si nu alt fel de suveniruri.
321Future: Stiu ca ai calatorit foarte mult, ce locuri te-au impresionat din calatoriile tale?
Dan Dinu: Sunt destul de multe locuri dar cred ca mai degraba ramai cu niste momente impresionante. Daca ar fi sa ma gandesc la peisaje, la un loc absolut spectaculos pe care l-am vazut cred ca imi vine in minte Noua Zeelanda, este o tara incredibila din punct de vedere al naturii si are foarte multe contraste pentru o tara atat de mica, as putea spune. Ai ghetari, ai vulcani, ai niste paduri absolut impresionante, si natura pare asa, un pic mai primordiala.
Daca m-as gandi la animale atunci cu siguranta calatoriile din Africa au fost cele mai intresante, nimic nu te pregateste pentru experienta pe care o poti avea acolo. Imi aduc aminte cum, atunci cand eram copil, citeam in Atlasul Zoologic despre tot felul de animale si ma uitam la pozele de acolo si in turele din Africa am reusit sa vad pe viu animalele respective, a fost ca un fel de vis implinit!
321Future: Sa inteleg ca nu simti ca muncesti, munca e o pasiune…
Dan Dinu: Da, as putea spune ca nu muncesc pentru ca fac ceea ce-mi place dar, in acelasi timp, atunci cand faci ceea ce-ti place muncesti cam de doua ori mai mult decat un om normal; pentru ca depui tot efortul tau, toate energia se duce spre munca. Dar atat timp cat iti place cred ca motivatia e suficient de mare incat sa nu te gandesti ca te chinui, nu esti la un birou, undeva unde esti obligat sa fii si nu te simti confortabil. Fotografia are acest atu, te face sa iesi afara din casa, te face sa calatoresti, te face sa cunosti oameni, sa vezi locuri, sa vezi animale si atunci intr-adevar munca e un pic diferita, ai si foarte multa varietate in ceea ce faci, nu este monotonia unui job obisnuit
321Future: Ce le-ai spune elevilor de acum care se pregatesc pentru diverse examene? Stii ca multi dintre elevii de astazi vaneaze note sau un “ok” la un examen, nu-si urmeaza neaparat pasiunile si, pe de alta parte, putini ajung sa lucreze in domeniul pe care l-au aprofundat in scoala.
Dan Dinu: As incepe cu o vorba care mie imi place foarte mult, cele mai frumoase lucruri in viata nu sunt de fapt lucruri. Eu sunt unul dintre cei care nu profeseaza ce a facut in scoala, am schimbat cred de cel putin doua ori cariera – ca sa-i spun asa – fata de ce am studiat in liceu si in facultate. Dar cu toate astea, mai ales pentru cei care vor sa se duca pe cont propriu intr-o zona de antreprenoriat, de meserie libera sau de arta, totusi, scoala este importanta pentru ca iti ofera destul de multe cunostinte – unele inutile, sunt de acord cu asta – dar cu siguranta sunt si foarte multe cunostinte care te ajuta sa razbesti in lumea asta antreprenoriala, in care nu e deloc usor.
Si foarte multe lucruri pe care le-am invatat in scoala m-au ajutat ulterior, chiar daca era vorba doar de a intelege ce trebuie sa vorbesc cu o contabila atunci cand am nevoie de un sfat sau sa inteleg niste principii economice care ma ajuta sa fac o oferta sau ceva de genul asta. E foarte interesant, cand suntem in scoala consideram multe dintre materii nu neaparat inutile, dar le consideram neinteresante, neatractive, dar dupa aceea ne izbim de ele si ne pare rau, uneori, ca nu am fost putini mai atenti.
La fel cum le-as propune sa-si urmeze pasiunea, indiferent ce-ai face pe lumea asta pana la urma tot la pasiune ne intoarcem. Daca vrei intr-adevar un job in care nu simti ca lucrezi, fara monotonia de fiecare zi, atunci urmeaza-ti pasiunile. De exemplu ma gandesc la istorie, in scoala nu eram foarte atras de istorie dar acum am ajuns sa citesc multe carti de istorie pentru ca mi se pare foarte interesanta. Mi-a placut foarte mult geografia, mi-a placut biologia, materii care m-au ajutat foarte mult in ceea ce fac. Dar in cursul vietii ne schimbam, ne schimbam abordarea fata de lucrurile care ne plac, si cu cat le descoperim mai repede, si cu cat suntem mai atenti la asta, cu atat ne ajuta mai mult ulterior.
321Future: In calatoriile tale banuiesc ca ai avut multe momente dificile, ce calitati sunt necesare pentru a depasi obstacolele care iti apar in cale?
Dan Dinu: Cel mai important lucru este sa fie perseverenti, sa fie perseverenti si sa aiba vointa. In momentul in care stii ca trebuie sa obtii ceea ce vrei treci peste foarte multe lucruri, treci peste chestii fizice, peste oboseala, treci peste mici probleme care pot aparea. Iar al doilea lucru, sa fie foarte, foarte optimisti si sa creada in cea ce si doresc. Optimismul asta, pe mine, cel putin, ma ajuta foarte mult. Cred ca daca esti optimist si ai o abordare pozitiva in ceea ce faci lucrurile se aseaza asa cum trebuie.
321Future: Chiar ma gandeam la una din fotografiile tale celebre, cea cu vulpita si citisem un comentariu, cum ca vulpita nu este atat de prietenoasa cu oricine, deci poate ca si starea pozitiva a ajutat.
Dan Dinu: Cu siguranta, fara o stare pozitiva, fara a fi optimist si fara a crede in ceea ce faci nu cred ca obtii mare lucru. Si eu incerc sa dau un mesaj pozitiv in jurul meu, daca am fi toti tristi si toti pesimisti, atunci oamenii din jur, copiii din jur, ce modele sa aiba, pana la urma? Ti-ai lua ca model pe cineva care este trist si pesimist, care parca iti inspira acelasi lucru si tie? Eu nu as putea, si cred ca nimeni nu si-ar dori asta. Asa ca si noi ar trebui sa avem si sa continuam aceasta stare de bine.
321Future: E un mesaj foarte bun, mai ales in conditiile actuale din societate, care se confrunta cu alte stari de spirit…
Dan Dinu: Avem o lipsa acuta de modele, de oameni pe care sa-i urmaresti, de oameni in care sa crezi, mai ales in ziua de astazi in care este foarte greu sa stii ce este adevarat si ce e fals. Este un paradox, traim intr o lume a informatiei, in care avem atat de multa informatie, dar in acelasi timp, daca nu stim sa cernem informatia suntem atat de usor de – hai sa nu zic manipulat ci mai degraba de – dus pe o cale gresita. Si atunci lipsa asta de modele si de oameni care sa ne inspire devine din ce in ce mai acuta, si avem o problema.
321Future: Un aspect care ma preocupa dar pe care nu l-am atins pana acum in interviuri este ecologia, conservarea mediului, lupta impotriva incalzirii globale. Tu ai petrecut foarte mult timp in natura si as vrea sa-mi spui cum simti tu natura si cat de important este sa pastram toata diversitatea ei minunata si sa ne bucuram de ea.
Dan Dinu: Cred ca lucrurile aici sunt extrem de simple, desi problema este destul de complexa, si se rezuma la o simpla afirmatei: planeta asta nu are nevoie de noi, noi avem ne voie de planeta. Daca noi am disparea maine, in urmatorii 30-40 de ani planeta isi revendica totul, cladiri, autostrazi, absolut tot ce am construit, si merge mai departe. Planeta nu este aici ca sa ne faca noua o favoare, este pur si simplu casa noastra, si daca noi nu o protejam, daca noi ne batem joc de ea si nu intelegem sistemele care o sustin si care o fac viabila, potrivita sa sustina viata, efectiv “dam cu planeta de gard” cum imi place mie sa spun. Planeta n-o sa pateasca nimic, noi nu o sa mai fim aici. Este un concept atat de simplu, dar atat de greu de pus in practica, aici este de fapt marea provocare.
Cred ca noile generatii sunt mult mai ok decat eram noi la varsta lor, din punctul asta de vedere. Cand eram noi copii marea problema a omenirii era gaura de ozon si era o frica absoluta de acea gaura de ozon formata deasupra Antarcticii. La un moment dat lucrurile s-au rezolvat, am pus capat folosirii freonului si a gazelor care accentuau acea problema, si gaura a disparut. Ei traiesc acum cu alte frici, daca le putem spune asa, a aparut problema cu incalzirea globala, iar acum, poate o problema si mai mare, si o isterie si mai mare, este cea creata in jurul plasticului, pentru ca efectiv ne otravim planeta.
Cred ca fiecare generatie are, la randul ei, o provocare careia trebuie sa ii faca fata, dar solutii exista, trebuie ca noi sa le vedem si sa fim mai responsabili. Cred ca cei care vin din urma noastra ar trebui sa se stie ca nu fac asta pentru nimeni altcineva, fac asta pentru ei. Faptul ca sunt mai economi un pic cu resursele, ca consuma mai putina apa, ca incearca sa fie un pic mai eficienti energetic sau ca recicleaza, ca aleg mijloace de transport in comun sau o masina electrica, toate aceste lucruri nu le fac pentru nimeni altcineva, ci pentru ei.
Ai pus problema ce se intampla peste 20-30 de ani. In momentul de fata nu mai sunt meserii pe care parintii nostri le practicau, noi suntem pusi in situatia sa ne reinventam in fiecare zi, pentru ca pur si simplu se inventeaza lucruri noi si apar meserii carora noi trebuie sa le facem fata, daca avem un job mai provocator. In 20-30 de ani este posibil ca ai nostri copii sa nu mai fie la fel, nici biologic cu noi. Cu toata nebunia digitala, cu toate lucrurile care apar e foarte greu sa tinem pasul, atunci macar sa avem grija de lucrurile de care putem avea grija.
Iar daca vrei un sfat pentru parinti, si eu, la randul meu, sunt parinte, si imi dau seama ca uneori imi este imposibil sa-mi educ copilul asa cum am fost eu educat. Pentru ca bunul simt normal pe care il avem ca si oameni in societate vad ca nimic din ce il pot invata acum, ceea ce am fost eu invatat, la randul meu, aproape ca nu mai este valabil.
Suntem, cumva, o generatie de parinti care ar trebui sa fim noi insine educati de copii in anumite privinte. Iar daca noi, ca parinti, nu suntem suficient de deschisi sa ii lasam pe ei liberi sa se dezvolte in lumea in care ei traiesc, nu in lumea in care am trait noi, s-ar putea sa avem o problema si sa crestem o generatie care sa nu mai fie la fel de adaptata. Este o chestie la care trebuie sa cugetam destul de mult in ziua de astazi.
Daca ne batem joc si de planeta, daca nici nu educam copiii pentru un viitor pe care nici noi nu-l cunoastem, s-ar putea sa fie o generatie care sa aiba o provocare destul de mare inainte. Dar cred ca o sa-i faca fata, pentru ca sunt mult mai adaptabili decat suntem noi, trebuie sa recunoastem ca ne-au depasit in multe prinvinte.
321Future: Care sunt proiectele la care lucrezi acum? Te-ai gandit si la integrarea noilor tehnologii, fotografii 3d sau realitate virtuala?
Dan Dinu: Noi, in ziua de astazi, in Romania, ducem lipsa de lucrurile obisnuite, cand vine vorba de proiectele mari fotografice sau de proiecte de film. Da, sunt din ce in ce mai multi fotografi, din ce in ce mai multi pasionati de arta asta, dar, totusi, sunt putine proiecte mari care s-au facut, si atunci ar trebui sa facem mai intai partea asta si apoi sa mergem in zona atipica. Sunt multi pasionati de ce apare nou, inovator, dar in momentul de fata nu avem un album de fotografie cu toata Romania, care sa faca cinste Romaniei, asa cum trebuie, cel putin Romaniei pe care eu o stiu din turele din teren.
Trebuie sa recunosc ca sunt un pic nostalgic si as vrea sa vad o carte, un album de fotografie de genul asta, si de fapt la asta lucram. Proiectul Romania Salbatica are in plan si un album de fotografie, dar si un film documentar despre Romania, asa cum nu s-a mai facut pana acum si la care lucram intens, o sa fie gata in prima jumatate a anului viitor. Viziunea mea este ca trebuie sa lucram la lucruri pe care nu le avem inca, pentru ca Romania nu a fost prezentata asa cum ar trebui, si de abia dupa aceea sa venim cu inovatii foarte mari. Poate e un mod de a spune ca nu sunt neaparat un tip foarte tehnic, nu sunt neaparat un fan al noilor tehnologii si atunci poate ca ma cramponez in lucrurile pe care stiu sa le fac, dar cred, totusi, ca ar trebui sa acoperim mai intai golurile pe care le avem.
321Future: Acum, cu aceasta criza covid am vazut doua tendinte, una ar fi vizitarea virtuala a unor locuri, sunt disponibile muzee, galerii de arta, chiar si parcuri naturale, si a doua, toate lumea vrea sa iasa in natura, mult mai mult decat inainte.
Dan Dinu: Da, pentru ca atunci cand ti se interzice ceva pentru o perioada ajungi sa iti doresti mai mult acel lucru. Noi, prin prisma jobului nostru am putut sa iesim in perioada de carantina si de blocaj, a fost foarte interesant. Sincer nu am facut publice lucrurile astea si am stat putin mai undeground, dintr-un fel de respect pentru colegii nostri de breasla si pentru cei care isi doreau sa iasa, oamenii de munte care au suferit foarte mult. Am incercat sa fim solidari cu ei si nu am publicat in momentul respectiv, am spus dupa aceea ce si cum s-a intamplat.
Dar a fost foarte interesant, pentru ca natura si-a revendicat extrem de repede anumite zone, mi-aduc aminte de o tura in parcul natural Putna-Vrancea in care ne am intalnit cu vreo 15 ursi si vreo 15 cerbi, in doar doua zile. A fost ceva foarte neobisnuit, si pentru noi, care mergem des in natura, a fost o experienta interesanta. Asta pentru ca, daca traseul respectiv nu a fost foarte umblat, automat animalele au inceput sa si vada de traseele lor, mai ales ca perioada asta de blocaj a venit chiar in momentul in care natura incepea sa-si reia cursul, in primavara, in perioada martie-aprilie. Asta intareste cumva ceea ce spuneam mai devreme, ca planeta isi va revendica foarte repede totul.
Daca noi ne comportam mai bine cu natura, daca suntem mai atenti la aceste lucruri avem si sansa sa vedem mai multe animale salbatice, sa intelegem mai bine comportamentul lor, pentru ca si asta este o provocare. Ok, le vezi dar cand te intalnesti cu ele, cum te comporti, ce faci? Este un lucru pe care ar trebui sa-l intelegem cu totii. Si noi, cu proiectul Romania Salbatica, asta incercam sa facem. fie pe site-ul RomaniaSalbatica.ro, fie pe pagina de facebook. incercam sa educam cat putem noi de mult, sa ne aducem si noi contributia la educarea tinerilor, pentru a avea un mediu mai sanatos is pentru un comportament mai adecvat in natura.
Sursa foto: Dan Dinu
Wow, ce poze! Și mp bucur să aflu și de acest proiect.