Sorin Repanovici este licentiat in Stiinte Politice, expert in securitate nucleara, cu experienta in comunicare si consultanta. Este vicepresedintele World Genesis Foundation si director de programe in cadrul Centrului pentru Studii Complexe. Activitatea sa a fost recunoscuta, apreciata si premiata de mai multe organizatii nationale si internationale. Unul dintre cele mai de succes proiecte este Academia Atlantykron. Editia de anul acesta, sub deviza “Noi orizonturi” (New horizons) are printre invitati pe Erisa K Stilley (Jet Propulsion Laboratory), Ravi Prakash, inginer JPL NASA, prof. Dr. Florian Colceag, fizicianul Cristian Presură, Corneliu Chișu, vicepreședintele World Genesis Foundation pentru Canada, scriitorul și jurnalistul de știință Alexandru Mironov, Guy Djoken, președinte al Centrului pentru Pace UNESCO, Dumitru Dorin Prunariu, astronaut.
321Future: As vrea sa-mi povestiti despre acest proiect minunat care este Atlantykron, aflat acum la a cea de a 31-a editie.
Sorin Repanovici: Da, 2020 este a 31-a editie. Din pacate nu am reusit sa organizam intalnirea pe insulita, insulita hraneste spiritul, aduce bucuria revederii, naste amintirile, planurile, toate se fac prin interactiune umana care nu poate fi inlocuita. La toate acestea contribuie si natura, Dunarea, locul mirific de acolo, izolarea, elemente unice care nu pot fi compensate prin zoom sau prin alte elemente tehnice.
321Future: Cum s-a nascut acest proiect, stiu ca sunteti implicat inca de la inceput, din 1989?
Sorin Repanovici: Eram foarte tanar, aveam 19 ani, proiectul a plecat de la dorinta de afirmare, dorinta de a demonstra ca putem, era la varsta cand o provocare te determina sa poti sa faci lucruri pe care ulterior ti-ar fi mai greu sa le realizezi. A plecat de la momentul din 1989, intalnirea cu Alexandru Mironov, la Cernavoda, atunci l-am invitat sa vada un loc pe care il stiam de cand eram copil, acolo am copilarit, in fiecare vara imi petreceam vacantele acolo. Pe atunci locurile erau si mai salbatice, si mai izolate. Provocarea a fost lansata de Alexandru Mironov, care este un vizionar, si a ramas in continuare un vizionar si un optimist convins, si atunci mi-a zis: “Ce tabara de SF ar iesi aici, pe insula asta!”
Cum sa faci o tabara pe o insula care este inundabila in timpul anului si unde nu exista nimic? In conditiile in care, in acei ani, tabere erau cele organizate de Ministerul Invatamantului, cei care sunt din generatia mea inteleg despre ce este vorba.
Dar ideea s-a concretizat, prima editie a fost in 1990, iar in editiile urmatoare lucrurile s-au amplificat si am ajuns in 1995 sa avem aproape 500 de participanti si 5 pontoane dormitor, acele hoteluri plutitoare. La vremea anilor ’90 ceea ce faceam pe insulita se numea “Tabara nationala de literatura SF” unde veneau iubitorii genului, dar si scriitori, oameni de stiinta, oameni de cultura, editurile care au aparut dupa 1990. Taberele de atunci erau dedicate 100% literaturii SF si aveam o mica componenta de stiinta.
In 1993 prima echipa de stiinta autentica, cu oameni de stiinta si specialisti, a fost condusa de profesorul Florin Munteanu, la vremea aceea era la Academia Romana. El a venit impreuna cu Pierre de Hillerin care era directorul Centrului de studii pentru sport si cercetari in domeniul sportului. Asa s-a format acea componenta care s-a alaturat taberei de SF. Ca orice activitate de succes evolutia a fost constanta, pana in 1999, anul cu eclipsa de soare. Atunci am considerat ca este momentul sa facem o transformare, sa formam ceea ce a devenit “Academia de vara pentru stiinta, viitorologie si SF” pe un model al UNESCO (Natiunile Unite pentru Stiinta, Educatie Cultura).
Ne am propus o activitate – sigur, noi o numim “tabara” – care se intampla in vacanta de vara a elevilor si studentilor, o activitate dedicata lor, tinerilor intre 16 si 29 de ani, pentru ca am considerat ca este acea perioada cand mintea copiilor se poate influenta in bine. Am facut un program structurat pe activitati din domeniul stiintei, artei, culturii si sportului. Toate se desfasurau pe parcursul a 10 zile, 24h/zi, erau activitati din cele 4 domenii care se intamplau in paralel. Am avut grija ca toate acele domenii sa fie reprezentate de oameni extraordinari in domeniile lor, pasionati si dornici sa faca in mod voluntar aceste activitati, sa transmita informatii si cunostinte celor care doreau sa participe. Procesul de selectie era mai degraba o selectie naturala, adica conta dorinta persoanei sa participe, cu respectarea unor conditii, cea principala fiind sa fie cu adevarat interesata de ceea ce se intampla acolo.
Lucrurile au evoluat foarte bine, ne-am dat seama in timp ca am facut niste lucruri extraordinare, Noi nu ne-am propus sa facem o activitate academica, sa facem educatie, de lucrurile astea se ocupau autoritatile statului, Ministerul Invatamantului, Ministerul Educatiei, noi ne-am propus sa facem un fel de vacanta dar o vacanta a cunoasterii, sa poti veni sa te bucuri de oameni, de cunoastere, de prietenie, de natura, de informatie. Uitandu-ma inapoi imi dau seama ca pe insula Atlantykron au fost oameni care au schimbat destine la nivel global. Am avut invitati scriitori de renume cum ar fi Norman Spinrad, Robert Shekeley, Ion Hobana, Romulus Barbulescu, George Anania, Valentin Nicolau. Sunt numai cateva nume reper in cultura si publicistica nationala si mondiala. Au fost acolo pe insulita si se comportau firesc, toti eram acolo egali doar ca unii dintre noi puteau sa impartaseasca cunostinte, puteau sa arate cum va fi lumea de maine. Am inceput cu o tabara SF, iubitorii de gen stiu ce inseamna science-fiction, cei care iubesc acest gen au puterea sa creeze lumi, sa vada viitorul altfel.
321Future: Chiar voiam sa va intreb despre SF, care a fost la baza acestui proiect, si as vrea sa-mi spuneti de ce e importanta literatura SF pentru tineri, am senzatia ca acest gen e lasat la o parte, de exemplu in programa scolara nu exista carti SF.
Sorin Repanovici: Azi accesul la informatie este nelimitat, se pot vedea filme fara nici o restrictie, se poate citi orice carte, fiecare isi poate satisface placerea culturii SF. Pentru cei mai pasionati sunt si care vor sa faca parte dintr-o comunitate exista in continuare cenacluri SF, canale dedicate SF-ului, activitati, conferinte, lansari de carte, congrese europene sau mondiale, acum nu mai avem bariere.
Dar la Atlantykron, acolo pe insulita ai sansa sa-ti bei cafeaua cu scriitorul tau preferat, ai bucuria sa stai de vorba cu un astronaut, fiecare in slapi, tricou, pantaloni scurti – ca este vara – dar discutiile se poarta la un nivel foarte inalt, stiintific si cultural. Acum accesul la informatie este nelimitat dar conteaza si tipul de informatie si cine o ofera, cine este dispus sa o ofere.
321Future: Sunteti in acest proiect de 30 de ani, am o curiozitate, cum sunt tinerii de acum fata de cei de acum 30 de ani? Ce s-a schimbat in tot acest timp?
Sorin Repanovici: Problema nu este a tinerilor, este a noastra…. Cum spuneam mai devreme, am luat o decizie in anii ’99 sa schimbam ceva pentru ca ne-am dat seama ca este necesar. Au trecut de atunci 20 de ani, am avut si momentul aniversar de 30 de ani. iar acum incercam sa discutam, sa intelegem daca nu cumva trebuie sa mai schimbam ceva, si concluzia este ca da, e nevoie o schimbare.
Noi ne-am propus mereu pe insulita, prin ceea ce faceam acolo, sa le oferim celor care vin o deschidere, ferestre catre viitor. Poate veti spune ca termenul e cam pretentios dar noi, prin ceea ce faceam, prin activitatile pe care le generam, incercam sa spunem “Uite, viitorul va arata cam asa”. Sloganul nostru in fiecare an era legat de viitor: “Construim viitorul”, “Ascultam viitorul”, “Creem viitorul”… Tot ce abordam acolo era la modul “Uite ce se intampla acum, si uite ce urmeaza sa se intample peste un an, doi, zece”.
321Future: La inceputul anilor 2000 se vorbea la Atlantykron despre inteligenta artificiala, despre robotizare, despre computerele viitorului…
Sorin Repanovici: Am fost cu mult inaintea societatii, din punctul de vedere al informatiei, aveam informatii legate de lucruri care urmau sa intre in societate peste cativa ani, Noi vorbeam despre meserii ale viitorului inainte ca ele sa fie recunoscute oficial. Cu alte cuvinte cei care veneau acolo aveau sansa sa fie in legatura cu oameni si sa afle lucruri care se vor intampla mai tarziu. In anii 2000, in vremea respectiva, nu se vorbea de meserii in domeniul informatiicii in spatiul public, dar pe insula vorbeam, si vorbeam despre asta cu pustii care erau elevi atunci la licee. Vorbeam in anii 2000 despre tehnologii din domeniul securitatii cum ar fi recunoasterea faciala sau amprentele biometrice, care urmau sa fie folosite mai tarziu in Romania. Noi, in anul 2000, stiam deja si cei care au fost atunci pe insula au putut sa vada, cum arata echipamentele, tehnologia viitorului. In 2001 cand a fost finalizata harta genomului uman, cei care au fost pe insula au putut vedea pentru prima data in Romania aceasta harta a genomului uman, pe care a adus-o unul dintre cercetatorii implicati in aceasta cercetare Jonathan Coe, cercetator la Institutul de Biologie al Marii Britanii si scriitor de science-fiction, apropo de combinatia de stiinta si SF. Pentru ca tot atunci am avut acel Congres European de Science Fiction, o activitate atipica pe o o insulita, fara foarte multi participanti externi dar un congres recunoscut in Europa.
Sunt lucruri deosebite care s-au intamplat pe insulita noastra, s-au creat un alt univers, un univers care a putut oferi celor care au venit sa-si faca vacanta acolo foarte multe lucruri noi, inedite. Un alt exemplu, de care suntem mandri, de cand a fost lansata misiunea Curiosity, la fiecare editie am fost in legatura directa cu specialistii NASA care gestioneaza aceasta misiune. Acum, la a 31-a editie vom avea din nou sansa sa fim in direct, prin videoconferinta, cu aceiasi specialisti care au lansat acum inca un rover catre Marte, si pot fi ascultati, se pot pune intrebari. Acest eveniment va fi luni seara, pe 3 august, in jur de ora 19.
Iata exemple de lucruri extraordinare care s-au intamplat acolo, care au adus acea plus-valoare pentru participanti. Cat despre diferentele intre generatii, trebuie sa tinem seama de faptul ca fiecare generatie are nevoile ei, trebuie sa ne punem problema daca noi ne-am adaptat si am oferit ceva de interes pentru fiecare generatie. Eu zic ca am reusit. Am avut bucuria sa mi se spuna “Eu sunt din nou aici pentru ca am fost pe insula, la 15 ani, si lucrul acela mi-a schimbat viata”.
Evident, nu pot sa-mi asum lucrurile individual, sunt gestionarul care a avut rolul de liant, de coordonator si comunicator intre oamenii speciali invitati acolo – academicieni, doctori, oameni de stiinta – si ceilalti participanti. Am fost interfata si am generat acest program impreuna cu colegii mei, pentru ca Atlantykron a insemnat o resursa umana extraordinara, oameni din diferite domenii care aveau o pasiune comuna, aveau o relatie de prietenie si care isi “sacrificau” vacantele, familiile, pentru a organiza si genera aceste activitati. Eram in fiecare an in jur de 100 de oameni, organizatori, coordonatori, instructori, profesori.
Nu pot spune ca am anticipat tot ce s-a intamplat, ceea ce ne-am propus a fost sa facem un lucru atractiv pentru cei tineri, o “altfel de vacanta” . Eu am crescut la Dunare, iubesc Dunarea, imi doresc sa ma intorc – si o sa ma intorc – si sa traiesc acolo. Noi i-am facut pe tineri sa descopere, sa cunoasca, sa savureze aceasta zona, si cand spun tineri vorbesc de tineri din toata tara, de la Suceava la Baia Mare, Oradea, Iasi, Timisoara, Craiova, lor nu le “trece Dunarea prin curte”, cum se spune. Dar prin ceea ce am facut noi am promovat acel loc, i-am facut sa iubeasca Dunarea, sa iubeasca natura, sa vada cerul instelat dintr-o zona mirifica. Si ei s-au intors, si reintors, unii s-au imprietenit, au facut o familie, au avut copii, si acum vin pe insulita, la a doua sau a treia generatie.
321Future: Pentru ca sunteti specialisti ai viitorului, cum vedeti anii care vor urma, ce vedeti in viitor?
Sorin Repanovici: Criza covid ne a provocat sa gasim solutii. Scoala romaneasca a inceput acum un secol si a avut succes pentru generatii intregi de oameni. Dar acum vedem ca lucrurile nu mai pot facute in acelasi fel, trebuie sa ne adaptam. Este o solutie statul acasa si urmarirea lectiilor online, video sau audio? Poate este o solutie partiala, poate nu, e o discutie. Sunt alternative la transmiterea informatiei, la formarea competentelor, la incercarea de a pregati oameni care sa se integreze si sa contribuie la evolutia societatii? Sunt intrebari care trebuie sa ne preocupe.
Unul din subiectele pe care le vom aborda acum si la conferintele viitoare este: “Mai putem prezice viitorul, mai este aceeasi predictibilitate?”. Eu spun ca nu, si ca atare mintile noastre – pentru ca omul s-a adaptat, a evoluat – au nevoie de alte solutii, solutii care si ele se vor reaseza, nu sunt primele, nici ultimele. Va trebui sa vedem ce functioneaza si ce nu. Din fericire (sau poate din nefericire) lucrurile acum se schimba foarte rapid, daca ne uitam inapoi, acum 10-15 ani ne dam seama ce schimbari dramatice s-au intamplat deja in societatea umana. Acum suntem in fata unor provocari pe care nu le-am mai intalnit, din diferite domenii. Avem amenintari din diferite zone, din partea naturii – schimbari climatice, lipsa resurselor de supravieture – apa, alimente – conflicte, amenintari cosmice. Lucrurile se intampla acum altfel, s-au complicat si trebuie sa facem fata unor provocari pe care nu le-am anticipat, pentru care nu am fost pregatiti si pe care trebuie sa le rezolvam. Ce va fi in 2035-2040… nu stiu daca mai suntem in stare sa anticipam, predictibilitatea a scazut, dupa cum spuneam. Noi ne raportam la ceva inainte, o repetitie a anumitor lucruri si spuneam “asa se intampla pentru ca … asa e logic, asta este”. Mai stim acum ca 2 plus 2 fac 4? Vor mai face 4? Noi asa stiam, asa am invatat.
321Future: Deci trebuie sa punem semnul intrebarii chiar fundamentelor lucrurilor pe care le stim?
Sorin Repanovici: Pai cine putea sa se gandeasca, sa-si imagineze, ca cea mai puternica tara din lume, America, nu rezolvat o situatie cum este aceasta generata de covid? In cultura noastra a ramas ideea din filmele americane, cu marele erou Hollywoodian care vine cu solutia minune si intotdeauna binele invinge. Mai este valabil acest lucru? Poate nu este exemplul cel mai bun, dar sunt si alte lucruri care se intampla in viata de zi cu zi, altfel decat se intamplau inainte. Societatea umana mai este bazata pe aceleasi concepte, pe aceleasi principii? Mai este democratia aceeasi? Daca ne uitam la Rusia si China unde avem doi leaderi pe viata, acum cativa ani asa ceva era de neconceput, acest concept de pe vremea faraonilor. Si poate ca in curand se va adauga si Erdogan, cu pretentii de sultan pe viata. Sunt niste realitati si nu stim ce va urma, nu putem anticipa.
321Future: S-au stricat toate mecanismele predictive…
Sorin Repanovici: Ganditi-va ca discutii de genul acesta, cu subiecte de acest fel se intamplau pe o insulita in mijlocul Dunarii unde fiecare era in vacanta, dormea la cort, consuma resurse putine, dar din punctul de vedere al cunoasterii, pleca de acolo cu un bagaj fantastic de informatie din diferite domenii, si dincolo de asta isi hraneau si spiritul prin interactiunea cu natura, cu oamenii, formand uneori prietenii pe viata.
321Future: E mare pacat ca editia din acest an nu va fi acolo pe insulita. Dar totusi avem o editie digitala, o provocare noua, si dincolo de dezavantaje ar putea fi si o oportunitate, pentru cei care nu ar fi putut sa ajunga altfel acolo. Deci care sunt provocarile, oportunitatile si surprizele editiei de anul acesta?
Sorin Repanovici: Provocarea noastra va fi gestionarea activitatilor din spatiul virtual, vom merge pe acelasi principiu, vom oferi mai multe activitati in paralel, ceea ce inseamna o gestiune foarte atenta a timpului, spatiului, persoanelor, samd.
Ne dorim sa avem mai multi participanti si ne-am propus sa avem o deschidere globala pentru ca vom avea invitati de pe toate continentele. Sigur ca exista o oportunitate si pentru romanii de pretutindeni, si pentru strainii care au auzit de insulita – am avut de-a lungul vremii invitati din toata lumea – si acum au ocazia sa revina sub aceeasi umbrela, a spiritului Atlantykron. Au din nou ocazia sa-si intalneasca prieteni, sa discute subiecte de interes, sa poate impartasi participantilor cunostintele lor despre ceea ce se intampla acum in diverse domenii. Avem un program ambitios care incepe sambata, 2 august, si se termina miercuri, 5 august, este format din cate doua conferinte principale pe zi dar si un numar de ateliere, workshopuri. Sigur va fi interesant, vom purta discutii vis-a-vis de subiecte fierbinti, vom discuta despre lumea de maine si despre noile provocari ale societatii umane in ansamblul ei. Vom simti insa lipsa interactiunii umane directe, a caldurii spiritului uman.
Surse imagini: Atlatykron
