Ciprian Stanescu coordoneaza Social Innovation Solutions, organizație ce ofera consultanta si suport pentru ONG-uri si corporatii, cu accent pe impactul social, trenduri de viitor si inovație. dar și programe educaționale și competitii de business pentru tineri: Social Impact Awards și Future Makers. A fondat platforma de evenimente despre viitor “Future Summit”, este Global Shaper Alumni al World Economic Forum si preda cursuri de Futurism si CSR Strategy la The Entrepreneurship Academy. Detine un master in stiințe politice la Universitatea Central Europeană din Budapesta. Este un speaker cunoscut in materie de Future Trends si Social Innovation, atat in România cat si in strainatate.
321Future: Esti futurolog. Asta voiai sa devii cand erai mic?
Ciprian Stanescu: Cand eram foarte mic voiam sa ma fac gunoier, pentru ca era foarte “cool” masina de gunoi. Apoi, in liceu, m-am pregatit sa devin profesor de engleza dar la un moment dat mi-am dat seama ca nu era ceva care sa-mi aduca suficiente resurse, mai ales in anii 2000. Cand ai 14-18 ani nu intelegi foarte clar ce se intampla…
Asta nu e neaparat o meserie, nu este singura chestie pe care o fac, dar cu siguranta imi ocupa o mare parte a timpului de gandire, de introspectie. E un termen destul de rar si adesea destul de prost folosit in Romania. Futurology sau Foresight sau Future Studies este o stiinta sociala pornita in anii ’50 in Statele Unite care sta la baza multor decizii strategice de business, mergand pana la politici publice. Este vorba despre cum identificam si combinam date si trenduri pe care le avem cu probabilitati si posibilitati, pentru a construi mai multe scenarii despre viitor.
Nu cred ca este vreun futurolog care sa ti spuna “asa o sa arate viitorul”, noi oferim mai multe scenarii sau spunem ; “Cel mai probabil viitorul va arata asa”. Este si un “inside joke” (o gluma a meseriei): oricum nu prea ai cum sa gresesti pentru ca nu s-a intamplat nimic inca, nu te poate verifica nimeni. Daca cineva spune “acum 5 ani ai zis ca vor fi drone peste tot”, noi raspundem ” nu, acum 5 ani am zis ca va fi o probabilitate mare sa fie drone peste tot”.
321Future: O sa fac tocmai greseala despre care ai vorbit si o sa te intreb cum vor fi anii 2040-2050? Nu merg foarte departe…
Ciprian Stanescu: Nu ai mers prea departe, am avut si un TEDx unde vorbeam de urmatorii 100 de ani…
Imi aduc aminte cand jucam Snake pe supertelefonul meu Nokia, “state of the art” cu ecran in doua culori, negru si verde, primul album de la Coldplay sau cum Chivu a dat un gol Angliei si am castigat cu 3-2. Au fost super evenimente pentru mine si generatia mea in anii 2000. Anul 2000 este la fel de apropiat de noi cum este 2040. Anii 2040 par aproape science-fiction dar multi dintre noi avem amintiri foarte clare si emotii foarte puternice despre ce s-a intamplat cu 20 sau 30 de ani in urma. De fapt viitorul nu se termina niciodata si nu vine niciodata.
Ca sa raspund la intrebare, cred ca vor fi diferente mari si foarte mari in ceea ce priveste vitezea de dezvoltare si adoptarea tehnologiei, si de catre business, de catre companii, dar si de catre cetateni.
Uite, eu voi avea 60 de ani in acea perioada, voi fi la jumatatea vietii intr o lume in care speranta de viata continua sa creasca, in Romania tinde spre 80 de ani. Ca sa intelegem cat de diferit este viitorul fata de trecut iti spun ca la inceputul anilor 1900 speranta de viata in Romania era de 36 de ani. Speranta de viata in Romania prognozata la nivelul anilor 2040 este de 79.3. E incredibil cum aceasta cifra s-a dublat, si chiar mai mult, in 100 de ani.
Cum o sa arate viata noastra, a oamenilor obisnuiti? Cred ca o sa fie mai multa urbanizare, cred ca unii dintre noi vor alege sa si petreaca viata in afara oraselor dar nu suficient de multi ca sa incline balanta, Viteza de urbanizare va creste.
Nu cred ca vom avea orase idilice cum vedem in unele filme science-fiction cu verdeata peste tot, copaci pe cladiri si masini zburatoare, nu cred ca vor fi foarte diferite de orasele in care traim acum. Vorbesc de orasele pe care le stim, nu de orasele care deja sunt science-fiction, din Singapore sau Arabia. Vorbesc de viata la Bârlad, de exemplu, in 2045. N-o sa fie foarte diferita in termeni de aspect al orasului. O sa fie, evident, mult mai multe masini electrice, e o schimbare care nu mai poate fi oprita, desi a fost oprita timp de zeci de ani din diverse motive.
Va fi o lume in care misiunile umane pe Marte nu mai sunt ceva extraordinar, in 2045-2050 cu siguranta ca o sa avem o intelegere mai buna a locului nostru in Univers.
Evident, va fi o lume in care automatizarea si robotizarea sunt procese banale, nu vom discuta atunci despre impactul automatizarii, va fi ca si cand am discuta acum de impactul internetului.
Va fi lume in care clasa de mijloc va fi mult mai numeroasa, data de tendinta de crestere a populatiei – si aici putem discuta destul de mult despre ce va insemna cresterea populatiei pe continentul african, care se va apropia de populatia continentului asiatic in acel moment. Discutam deci de mult mai multi oameni, in ciuda pandemiilor prezente si viitoare.
Nici acum, si sigur in 20-30 de ani nu vom mai discuta despre Africa din filmele pe care le cunoastem cu totii, cu copii care mor de foame. Daca ne uitam la orase cum ar fi Kigali si multe altlele, acestea sunt un booming-tech start-up worlds, cu problemele sociale evidente.
Cred insa ca cel mai important lucru, care va schimba lumea in urmatorii 20 de ani, si discutam destul de putin despre el, nu este nici AI, nici vreo viitoare pandemie, este quantum computing, care va schimba in moduri aproape inimaginabile felul in care intelegem procesele de calcul, in care construim produse.
Poate ai vazut ca Japonia tocmai a anuntat, iarasi, ca a creat cel mai rapid computer. Acum 4-5 ani eram in China intr-o vizita la un institut cercetare si am vazut cel mai puternic computer din lume de pe atunci (China avea primele doua). Ce au facut japonezii acum este mult mai puternic decat acel computer, dar diferenta intre acest nou super-computer din Japonia si quantum computing la maturitate este ca diferenta dintre un cal si un F64 (avion de vanatoare supersonic american). Si asta va schimba foarte mult lumea in care vom trai.
Evident putem sa discutam destul de mult despre cum credem ca se va schimba modul de productie al mancarii, eu nu cred ca se va schimba complet, nu cred ca vom manca numai carne facuta in laborator, vom creste in continuare animale domestice. Dar pentru ca va fi o oportunitate de business vom vedea din ce in ce mai multe transformari in agricultura, si de asemeni in educatie si sanatate. Repet, pentru ca va vor fi oportunitati de business.
321Future: Si pentru ca vorbim de perspectiva de business, cum vor arata joburile din acei ani, joburile pe care le vor avea copiii nostri. Ce va fi diferit?
Ciprian Stanescu: Eu am doua fete, in 2040 vor avea 25 si 23 de ani, vor fi intr-o oarecare masura la inceput de drum. Varsta acestui inceput de drum scade din ce in ce mai mult, noi lucram cu tineri antreprenori care au 16-17, 20 de ani si care fac businessuri care produc valoare, produc valoare in societate.
Am scos de curand si vom publica barometrul de primavara, ce cred tinerii despre viitor. Una din intrebari este “Ce conteaza pentru tine pentru a porni un busines in viitor” Vorbim de tineri intre 18 si 25 ani si 30% spun ca trebuie sa-ti placa domeniul, 25% spun ca trebuie sa aiba un impact pozitiv in comunitate.
E adevarat ca nu sunt toti tinerii din Romania, acestia sunt un anumit tip de tineri, dar ce vreau sa spun este ca abordarea asta, referitor la joburi, este gresita.
Viitorul nu este despre joburi, este despre abilitati, poti sa ai 20 de joburi, in 10 ani, sau in 5 ani poti sa ai 7 meserii. Este mai degraba despre cum poti sa te adaptezi provocarilor pe care le ai in jur si sa gasesti oportunitati antreprenoriale si de asemeni sa te adaptezi oportunitatilor de viitor. De exemplu sa zici “Uite industria de “augmented reality in healthcare” (realitate augmentata aplicata in medicina) are un bun potential pentru viitor, haide sa facem un business aici”. Eu in general sunt adeptul mentalitatii de antreprenor, mai putin de angajat.
321Future: Traim intr-o perioada in care globalizarea are un impact major si cred ca in contrapondere apare nevoia de comunitate. Noi ne-am distantat de conceptul acesta, de comunitate, din cauza perioadei comuniste si a celei foarte agitate care a urmat. Acum parca se vede o miscare inapoi catre comunitate si chiar as vrea sa mi povestesti despre implicarea sociala si businessul pentru comunitate. Cum ii ajutati pe acesti tineri, cum ii gasiti?
Ciprian Stanescu: Noi lucram cu aproape 3000 de tineri din toata tara, in fiecare an, si din Cluj, si din Zimnicea, si din Galati si din Drobeta Turnu Severin. In primul rand gasim parteneri locali, organizatii, organizatii de studenti, hub-uri de prin toata tara, care ne-au ajutat sa ajungem la cat mai multi tineri care au dorinta de implicare. De la dorinta la actiune este insa un drum destul de lung si de anevoios, cu multe prapastii in care pica multi dintre tineri. Sunt foarte multi tineri care vor sa se apuce de un business, care vor, sau declara ca vor sa aiba un impact pozitiv in comunitate, multi chiar au, dar inca prea putini, in Romania, se apuca cu adevarat de ceva. Noi lucram cu multi dintre cei care incep ceva, lucram in Future Makers in fiecare an cu 50 de echipe, la Social Impact Award lucram cu 15 echipe.
Intrebarea mai buna ar fi “Daca as avea de 100 de ori mai multe resurse financiare si de alta natura, as avea de 100 de ori mai mult impact?”. Raspunsul este probabil NU. Nu este o solutie matematica, este despre a gasi suficienti tineri care sa si doreasca o schimbare si care sa contribuie, sa conduca, o schimbare, sociala, politica, sau de business pur, sa zicem antreprenoriat de tech. Dar daca reusesti sa cresti numarul lor pana la o masa critica, in acel moment, s-ar putea sa devina inevitabil. Ei nu vor fi niciodata mai numerosi decat cei care nu fac ceva, niciodata nu se va intampla asta, dar vor fi destul de multi ca sa fie vazuti ca model, si lumea sa zica “uite ca poti sa ai o viata cool si decenta si facand business sau antreprenoriat social”.
Si asta, intr-o tara care atinge cote ingrozitor de mici la increderea intre oameni, cote destul de mici la activism sau implicarea in ONG-uri sau business. Si intr o tara care este rupta, este cel mai bun cuvant pe care il am astazi, rupta in mai multe bucati – ca toate celelalte tari, evident – numai ca rupturile noastre sunt destul de mari. Ai clivaje foarte mari intre un anumit numar de tineri care au acces la servicii publice sau private de calitate si un numar foarte mare de oameni care nu au acces la aceste servicii.
321Future: Sa inteleg ca pregatirea pentru viitor ar consta mai intai in a oferi tuturor accesul la aceste servicii de calitate. Dar noi, ca parinti, cum ne putem pregati copiii pentru viitor?
Ciprian Stanescu: E important sa incepi de cand sunt foarte mici. Cred ca ce este important, si am zis asta de multe ori in ultimele 6-8 luni, ar fi ca parintii sa inteleaga ca nu este doar treaba lor, si in acelasi timp sa inteleaga ca nu este doar treaba profesorilor, ci este treaba tuturor, inclusiv a copiilor.
E greu sa faci aceasta responsabilizare pentru viitor a tuturor. E foarte important sa invatam latina (ca sa iau ceva mai putin contondent) dar poate e mai putin important sa memoram si e mai important sa avem gandire critica. Poate e mai putin important sa fim cel mai bun din clasa, cu nota cea mai mare si e mai important sa invatam sa colaboram. Poate e important pentru unii parinti sa-si vada copiii facand in aceeasi saptamana si pian si karate si balet si muzica bizantina (si chiar nu glumesc aici, am exemple) dar e mai important sa le oferim mai mult timp sa se plictiseasca, sa le oferim mai mult timp sa-si inventeze propria realitate, sau mai mult timp, si ghidaj in a deveni mai curiosi. Sau sa le oferim mai mult context, sau mai multe contexte, sa cunoasca oamenii din alte culturi, si nu ma refer neaparat de tari, sa practice de mici diverse abilitati sociale, culturale, de empatie.
Si trebuie sa pastram si acest echilibru intre utilizarea tehnologiei si ne-utilizarea ei. In mod evident acesti copii, cei nascuti dupa anii 2000, sunt nascuti in digital, nu putem sa ii scoatem, nu putem sa le refuzam accesul la intelegerea acestui mediu in care ei traiesc si in care trebuie sa fie foarte buni.
