Alec Balasescu este antropolog, profesor universitar Dr., cercetator, scriitor si consultant pentru diverse organizatii publice si private. A trait in 6 tari pe 3 continente si este tatal unei fetite de aproape 5 ani. Desi il cunosteam si il ascultasem inainte, in cadrul unei conferinte, am decoperit in timpul interviului o persoana fascinanta, pasionata, deschisa, si extrem de placuta.
321Future: Prima intrebare este o intrebare clasica, din cele pe care le adresam copiilor: Ce vrei sa faci cand vei fi mare? Ce isi dorea Alec Balasescu sa fie cand va fi mare, atunci cand era la varsta scolii primare?
Alec Balasescu: Imi aduc foarte bine aminte ce voiam sa fiu cand eram in clasa I-a, si a II-a, si a III-a, voiam sa fiu Jacques Yves Cousteau¹, adica cercetator subacvatic si o spuneam asa, cu inima plina.
La un moment dat, cred ca prin clasa a III-a, m-am orientat spre reptile, ca orice baiat, dar ce a fost central tot timpul, cred, a fost pasiunea pentru cercetare, pentru a fi cercetator. Si pentru asta sunt repsonsabile probabil filmele care se difuzau atunci cu Carl Sagan² sau alte seriale stiintifice si Teleenciclopedia, cu care am crescut.
321Future: Si ati trecut de la Teleenciclopedie la antropologie.
Alec Balasescu: Am trecut de la animale la om! Este foarte interesant, pentru ca, asa cum spun unii antropologi, razand sau mai putin razand, omul este singurul animal care nu isi doreste sa fie animal. Si atunci, prin liceu, s-a intamplat un declic si am trecut spre filozofie si antropologie.
321Future: Si ca sa extrapolam, cum a evoluat acest “Ce vrei sa faci cand vei fi mare” in timpul ultimei generatii, de cand avem mijloace digitale si de cand viteza lumii, in general, este mai mare?
Alec Balasescu: Cred ca este o intrebare interesanta, eu am crescut intr-o generatie un pic pe muchie, adica aveam 15 ani cand a cazut zidul Berlinului.
Anii 90, cand eram intre 15 si 25 de ani, pareau plini de potential si nu era inca aceasta directie sau cerinta de specializare, eram mult mai deschisi la explorare, cred eu (sau, ma rog, asa percep acum). Mi se pare ca in momentul de fata, in anumite locuri sau in anumite tari pe care le-am cunoscut, exista un fel de presiune catre specializare, foarte mare, ceea ce, intr un fel, le ia tinerilor din entuziasmul explorarii.
321Future: Chiar ma gandeam de curand ca ne-am schimbat foarte mult fata de omul din, sa zicem, epoca luminilor, cel multispecializat. Si aceasta specializare, uneori excesiva, nu cumva e o greseala? Pana la urma joburile specializare vor fi probabil realizate de roboti in viitor.
Alec Balasescu: Asta e un punct foarte bun, si de fapt asta este si una din tendintele pe care le vedem acum. Se cauta din oameni care sunt mai degraba exploratori, pluiridisciplinari, polimati. Multi dintre futurologi spun intr-adevar ca joburile ultra specializate vor putea fi automatizate in viitor, deci va fi nevoie fie de o respecializare (ha-ha) sau de fapt de o cultivare a talentelor si aptitudinilor care nu tin neaparat de tipul acesta, sa spunem, mecanizat si aproape matematic, in care vedem munca. Va fi o reorientare catre ceea ce se numesc, tradus in romaneste, “apititudini moi” – soft skills: inteligenta emotionala, capacitatea de a lucra in echipe, leadership, empatie.
321Future: Oare sunt relevante schimbarile acestea din ultimii ani, chiar daca perioada e scurta din punct de vedre antropologic? Ne schimbam, ca oameni?
Alec Balasescu: Ne schimbam tot timpul ca oameni si mai ales de cand progresul tehnic s-a accelerat foarte mult, dupa cel de al II-lea razboi mondial, si o femeie antropolog, Margaret Mead³, a observat prima data asta. Chiar prin anii ’50 (la sfarsitul anilor ’40, inceputul anilor ’50) ea a facut aceasta observatie si a spus; este prima data in istoria pe care o cunoastem, a speciei umane, in care directia educatiei s a schimbat, adica nu parintii isi invata copiii ci copiii isi invata parintii. Si vedem asta foarte mult acum, cred ca aveti clar exemple, in care nepotii isi invata bunicii cum sa foloseasca Skype sau Facebook, sau calculatoarele.
321Future: Si daca tot vorbim de istoria recenta, dupa o perioada destul de stabila, de pace, si relativ prospera, a venit acest coronavirus. Se spune ca aceasta criza era previzibila dar toata lumea a luat-o ca pe o surpriza foarte mare. Insa vad ca ne induce schimbari la care nu ne asteptam. Este aceasta criza un vector real de schimbare?
Alec Balasescu: Sunt cateva elemente in intrebarea asta, primul este acel “iarna ne-a luat prin surprindere”. Toata lumea stie ca vine iarna. Oamenii au inceput sa spuna “Covid este o lebada neagra” in termenii lui Nassim Taleb⁴. Dar nu, nu este deloc o lebada neagra, pentru ca toata lumea stia despre el, este de fapt un rinocer alb, toata lumea stia ca exista, nimeni nu se astepta sa il vada. A fost prevazut, oamenii de stiinta prevedeau aceasta criza globala,
Ceea ce e foarte interesant de fapt este momentul in care a venit, este momentul in care in multe locuri din lume, in multe parti din populatie scade foarte mult increderea in expertiza stiintifica. Si a venit exact in momentul in care increderea in institutii, increderea in expertiza stiintifica este subminata (foarte interesant, de fapt) de retelele sociale si de modul in care astazi se intampla comunicarea, si de mijloacele tehnice pe care le avem la dispozitie. Pentru ca acum, intr-un fel, fiecare dintre noi poate deveni un influencer. Dar a fi influencer nu inseamna ca esti expert, poti deveni influencer pentru ca esti carismatic dar sa nu ai expertiza necesara pentru a emite pareri calificate despre schimbarea climatica, importanta vaccinurilor si asa mai departe.
321Future: Vizibilitatea a trecut inaintea expertizei…
Alec Balasescu: Si astfel, foarte interesant, epidemia, pandemia, a izbucnit in anii acestia si este practic alimentata de aceasta neincredere, modul in care s- a raspandit, locurile in care s-a raspandit, impactul ei, sunt direct legate de modul in care oamenii reactioneaza la ea, de neincrederea in expertiza stiintifica, de modul de organizare a industriei medicale …
321Future: Lipsa asta de incredere o putem pune doar pe seama fake news, social media, influenceri, sau mai degraba reflecta niste fisuri in organizarea societatii, in organizarea autoritatii, sa zicem?
Alec Balasescu: Eu nu le-as separa, social media este parte din societate, nu se poate spune “social media pe de o parte, si pe de alta fisuri in organizarea sociala”. Social media este parte din organizarea sociala si a devenit cu atat mai mult parte din ea si cu atat de mare impact, cu cat oamenii petrec mai mult timp, ore intregi pe zi, in fata telefonului (daca ne gandim ca in tarile cu acces la news si social media, si telefoane smart).
Asta vine si pe fondul unor transformari, sa spunem de guvernare, la nivel global si regional, care merg in aceasta directie a dizolvarii statelor natiune, iar reactia inversa este de repliere in sine si de explozie a nationalismului, si astea vin toate la pachet. Se pierde increderea in institutii, pentru ca institutiile erau pana acum nationale, de la Societatea Nationala de Cai Ferate la sistemul national medical sau sistemul national educational. Acestea, incepand din anii 90 au fost sparte si inlocuite, subcontractate catre corporatii internationale iar alte tipuri de structuri sunt transferate la nivel regional, sau in cazul Romaniei la nivelul Uniunii Europene. Si atunci evident ca incepe aceasta neincredere, alimentata de social media, este o supa perfecta. Intr o ciorba perfecta nu poti sa separi taieteii de morcovi…
321Future: Ca sa facem supa perfecta sa trecem le cealalta parte a preocuparilor dvs si anume inteligenta artificiala. Cum se impaca o stinta umanista cum e antropologia cu lumea computerelor si ce inseamna antropologia inteligentei artificiale sau aplicata la inteligenta artificiala. Putem sa ne gandim la stiinte sociale ale masinilor?
Alec Balasescu: Intrebarea aceasta este cumva invers, si imi pare bine ca mi-ati pus-o. Sa incepem cu prima parte. Se impaca foarte bine pentru ca inteligenta articifiala, tehnologia, computerele nu sunt doar un produs uman ci ne transforma ca specie, ca oameni. Iar antropologia se uita exact la aceste lucruri, la modul in care omul este co-creat de intersectia intre tehnologie si cultura. De exemplu omul care folosea toporul din piatra, piatra ascutita tinuta in mana, este total diferit de omul care a invatat sa faca o gaura in acea piatra si sa-i puna un maner. Acela este un alt om.
Omul care folosea, sa spunem acum 100 de ani, telefoanele acelea cu manivela care genera electricitate si apoi se facea legatura prin operatoare, e cu totul alt om decat cel care tine in mana un computer foarte puternic care, printre altele are si un telefon.
Eu numesc (aceasta interfata cu noile technologii, cum ar fi un smartphone) neo-neocortex si ceea ce este interesant este ca unul dintre scenariile posibile este ca neocortexul in sine se va atrofia pentru ca acum avem neo-neocortexul.
321Future: Capacitatea de calcul deja a scazut…
Alec Balasescu: Exact, uitam sa mai facem calcule de cand calculatoarele au devenit ultraaccesibile, capacitatea de memorie, scurta, medie sau lunga, probabil ca va scadea, sper ca nu si capacitatea de decizie sau gandire critica.
Si aici intram la chestiunea inteligentei artificiale pentru ca unul din lucrurile pentru care inteligenta artificiala se dezvolta este acela de a fi suport pentru luarea deciziilor. Dar tendinta este sa nu mai folosim inteligenta artificiala ca suport pentru luarea deciziilor ci sa o lasam sa ia decizii, uitand ca de fapt oamenii au programat-o. Si aici este partea subtila si interesanta, si se intampla acest lucru in destul de multe domenii.
321Future: Stiu ca sunt multe chestiuni de etica, pentru ca se pare ca reusim sa introducem biasurile noastre congnitive in procesul inteligentei artificiale si acum se lucreaza si la eliminarea acestor biasuri.
Alec Balasescu: Chestiunea este foarte interesanta, si este antropologica. Inteligenta artificiala este o unealta, nu poti sa i ceri unui ciocan sa fie etic, dar il poti folosi in mod etic. Tocmai pentru ca este o chestie programabila, intr-adevar ii introducem biasurile noastre. Dar sa spui ca vei putea crea inteligenta artificiala neutra fata de biasuri este un pic deplasat pentri ca noi nu putem, noi insine, sa ne debarasam de biasuri, sunt naturale, parte din procesul de aculturatie, le avem cu totii. Putem deveni constienti fata de ele si putem actiona incercand sa le eliminam sau reducandu-le efectele, dar nu putem scapa de ele.
Si mai este o chestiune, inteligenta artificiala lucreaza cu modele, care sunt mai mult sau mai putin eficiente, insa ele nu reflecta realitatea si daca incercam sa inghesuim realitatea intr-un un model intotdeauna o sa avem probleme etice.
321Future: De fapt un model care sa reflecte corect realitatea este mare cat realitatea insasi, o constrangere peste care nu putem trece prea curand.
Alec Balasescu: Doar in momentul in care vom reusi sa facem un univers paralel, atom cu atom…
321Future: Sunt pasionata de science fiction si ma gandeam cum ar suna o filozofie a computerelor cuantice, conceptul este foarte ofertant, oare cum ar filozofa un computer cuantic?
Alec Balasescu: Acum e partea a doua a intrebarii si este un concept pe care l-am incercat si speculez asupra lui, am si publicat un articol recent care a aparut intr-un jurnal de specialitate, The Journal of Future Robots Life si aici am speculat ceea ce numesc “the machine anthropology”, antropologia masinilor, dar nu in sensul unui antropolog care se uita la masini ci cum se vor uita masinile la noi. Subtitul este “O sa vorbeasca robotii pe la spate fara ca noi sa stim?”.
Aceasta este chestiunea care ma pasioneaza pe mine si care poate fi foarte interesanta pentru multa lume. Acum revin revin la inceputul interviului: noi suntem animalul care nu vrea sa fie animal si atunci am creat ideea de natura si ideea de cultura, iar cultura o construim continuu, simbolic, ca sa ne separam de natura, Asta este ceea ce Giorgio Agamben⁵ numeste “the anthropological machine”, masina antropologica, masina de creatie a omului. Noi insine suntem acea masina, cultura este.
Acum, daca exista, sau daca va exista in viitor un fel de inteligenta separata fata de noi si care va incerca sa si construiasca propria existenta constienta de sine, probabil ca o va face in opozite fata de ceea ce noi credem despre noi, deci in opozitie cu omul. Si, mai ales pentru faptul ca inteligenta artificiala este imateriala, ea va fi dublu indepartata fata de natura, nu ar avea nici un fel de perceptie asupra naturii. Noi avem legatura cu natura, este corpul, corpul nostru este legatura cu natura. Si uite, iti pun o intrebare la care vreau sa te gandesti: noi avem un corp sau suntem un corp?
321Future: As zice ca avem un corp?
Alec Balasescu: Da? Si cine are acel corp?
321Future: …
Alec Balasescu: Raspunsul asta este foarte monoteistic si tine de elemente religioase de fapt, de ideea ca spiritul are un corp. Imi pare rau sa te informez, in momentul in care corpul va disparea nu cred ca mai ramane “cineva” care a avut acel corp si acum nu l mai are, ce poate face in continuare?
321Future: E o intrebare filozofica…
Alec Balasescu: E mai mult decat atat, e determinanta pentru modul in care noi ne organizam societatea. Si pentru faptul ca noi credem asta si ne organizam ca si cum am avea un corp ne raportam la natura ca si cum o avem, nu suntem natura.
Avem natura, dispunem de ea, si iata ca ne-a adus in pragul unei schimbari climatice care s-ar putea sa nu ne mai sustina pe noi – Pamântul evident ca va continua.
Si atunci Inteligenta artificiala, daca va crea un discurs asupra umanitatii, va fi dublu distanta fata de natura, nici nu va percepe natura, si asta e foarte interesant. Stii paradoxurile acelea, exercitiile de gandire, daca ii dai unei masini sa eficientizeze cum sa faca agrafe de birou, va face agrafe de birou pana distruge tot, va umple planeta de agrafe de birou si va folosi tot ce are la indemana, inclusiv metalul din constructii sau din telefoane…
321Future: Se pare ca viitorul e complicat. Ne putem pregati pentru el sau orice am face tot ne va lua prin surprindere? Peste 20 de ani, copiii care au acum 5 ani sau 10 ani nu vor mai fi contabili probabili, sau agenti de vanzari.
Ce vor fi ei, cum ii putem ajuta noi sa creasca si sa se pregateasca, sa se adapteze lumii din 2040?
Alec Balasescu: Asta e o intrebare buna, am si eu o fetita de aproape 5 ani iar alegerea pe care am facut-o eu este una de tip etic. Si anume: poti pregati o persoana dandu-i o metoda de a lua decizii, nu spunandu-i ce decizii ce ia, nici punandu-o pe o sina de cale ferata la viteza unui TGV. Asta inseamna de fapt specializarea de mic, te pune pe un fel de sina din aceasta, si daca la un moment dat sina se rupe sau ia o curba la 90 de grade, cum e cazul Covidului, trenul deraiaza.
Si atunci alegerea mea a fost sa-i dau fetitei mele instrumentele de a lua decizii, nu sa-i spun ce decizii sa ia. Puterea de a alege, puterea de a cantari alegerile si puterea de a intelege consecintele propriilor ei actiuni. Si inca ceva, deoamdata, pana creierul va fi format, pana la 6-7 ani, sta deoparte de tabletele electronice. Incerc sa mentin acea legatura intre opozabil si creier pentru ca aceasta legatura ne-a format ca Homo Sapiens, manipularea lumii obiectuale, reale. Pentru ca ecranul si manipularea obiectelor pe ecran iti da un fel de iluzie a controlului, care este absolut nerealista.
321Future: Sunt de acord cu asta, am facut aceeasi alegere pentru copiii mei, din pacate dupa ce a inceput scoala a fost imposibil sa nu ne conformam social.
Alec Balasescu: Absolut, dar asta va incepe la 6-7 ani.
321Future: In ceea ce priveste educatia pentru luarea deciziilor as vrea si eu reteta, pentru ca acesta lucru mi se pare extrem de greu. Constrangerile sociale sunt de asa natura incat impun anumite decizii si este greu sa iesi din acest tipar, chiar daca te straduiesti
Alec Balasescu: Pana la urma copii traiesc sub impactul proiectiei parentale si am observat asta si la fiica mea, ea a trait primii ani din viata in Vancouver, apoi in Hong Kong iar acum stam in Germania. In fiecare loc a inceput scolarizarea, primii ani de gradinita i-a inceput in Vancouver, apoi in Hong Kong si acum va intra aici la scoala in Germania si vad relationari foarte diferite ale parintilor, implicit si presiunea sociala despre care vorbeai.
De exemplu accentul pus pe activitatile extrascolare, destul de mare in Vancouver, de nesuportat in Hong Kong. Adica un fel de competitivitate intre parinti, la cate activitati merge copilul. Este alegerea parintilor daca sa il pui sa faca sa nu. Psihologii spun clar ca faptul de a nu i da copilului un timp de a se juca nestructurat este pe termen lung o greseala.
321Future: Cum spunea si Nassim Taleb, unul din cele mai mari cataclisme sociale din prezent sunt “soccer moms”, mamele care se implica in absolut tot ce face copilul si care incearca sa il faca sa fie “TGV”.
Alec Balasescu: Asa e. Din fericire vad ca aici in Germania si sistemul este mult mai lax, de exemplu in lumea anglosaxona, in anul in care copilul face 6 ani el merge la scoala. Malcolm Gladwell⁶ vorbea despre asta in Outliers, copiii nascuti in septembrie sau in decembrie intra la scoala cu cei nascuti in martie. Iar distanta aceea de aproape 10 luni este enorma la 5 ani, este o cincime din viata, este mult. Si desi, probabil, mental sunt pregatiti sa intre la scoala, emotional nu sunt. Pe cand in Germania, este un model care se aplica, cred si in Romania, daca faci 6 ani dupa jumatatea lui iulie nu trebuie sa mergi la scoala, trebuie sa ai 6 ani impliniti pentru a merge la scoala. Doar ca, in societati precum in Canada sau in Hong Kong, ea mergea la scoala da 4 ani si o puneau sa invete litere, nu pentru ca asa era in curriculum, pentru ca era o scoala canadiana si ziceau ca folosesc un curriculum canadian, ci pentru ca asta era cerinta parintilor. Eu ma minunam ca la 4 ani o puneau sa invete litere, eu am mers la scoala la 7 ani si asta nu m-a impiedicat sa imi iau doctoratul.
In concluzie viata este un maraton, nu un sprint si probabil ca unul din lucrurile cu care va trebui sa ne obisnuim, si nu ne obisnuim inca, este ca daca tot va trebui sa automatizam atat de mult din lucrurile pe care le facem noi acum si care ni se par alienante, atunci macar va trebui sa imbratisam starea de bine, pentru ca nu o imbratisam. Ne eliberam timp cu automatizarea si de fapt ne aruncam in si mai multa munca. Cand de fapt Covidul ne arata ca am putea lua o pauza, fara sa se intample ceva extraordinar.
321Future: Acesta este un paradox, pentru ca generatia actuala de copii, cei care au trait in timp de pace si au tot ce le trebuie, sunt cei mai putin fericiti…
Alec Balasescu: Da, pentru ca trebuie sa se duca la pian, dupa pian se duc la hochei, apoi la cercul de scris literatura stiintifica, apoi la yoga, si toate astea intr-o zi. Nu exista acel “unstructured play” – joaca nestructurata, nu exista reveria si curiozitatea, si relaxarea si ceea ce numesc anumiti psihologii “chestiunea autotelica”, adica sa ti creezi tu propriul scop, nu sa fi tot timpul impins prin scopul altora.
321Future: A fost o discutie extrem de interesanta dar am depasit deja timpul convenit, multumesc mult de tot si sper sa mai putem sta de vorba, la un moment dat, in viitor.
Alec Balasescu: Cu mare placere!
Note:
1. Jacques-Yves Cousteau a fost un explorator al vieții subacvatice în domeniul oceanografiei, fotograf, producător de filme și inventator de aparate submarine.
2. Carl Edward Sagan a fost un cunoscut astronom și astrofizician american, care a adus o mare contribuție la promovarea și popularizarea științei. A fost pionier al exobiologiei și fondator al programului de căutare a inteligenței în Univers.
3. Margaret Mead a fost o renumita femeie antropolog, autoare de carti si figura proeminenta in mass-media anilor 1960-1970.
4. Nassim Nicholas Taleb este scriitor, eseist, matematician, statistician, fost agent de bursa si analist de risc, a carui opera se concentreaza in principal pe evenimente aleatorii, probabilitate si incertitudine.
5. Giorgio Agamben este un filosof italian, care predă la Institutul Universitar de Arhitectură din Veneția și la Collège International de Philosophie din Paris.
6. Malcolm Timothy Gladwell este un jurnalist canadian (nascut in Anglia) si autor de best-selleruri, care abordeaza mai ales zona stiintelor sociale.
Trebuie sa recunosc ca din interviul acesta m-a atras cel mai mult partea educarii copiilor. Ii dau dreptate domnului Alec Balasescu. Ma bucur ca am avut ocazia sa citesc acest interviu cuprinzator.
Un interviu foarte interesant chiar și pentru adulți!
Mi-a placut interviul, ma inspira. 🙂
Foarte interesant interviul, bune întrebările și excelente răspunsurile. Articol extrem de bine documentat.
Interesante, partea cu educația copilului și cea cu inteligența artificială. Mi-a plăcut când a spus că îi dă copilului “instrumente pentru a lua deciziile”.
Și da, omul de acum nu mai este cel de acum 100 de ani. A avut loc o evoluție accelerată, plină de dianamism și de imprevizibil.
Sincere felicitări pentru acest articol! 👏👏